CU SUFLETUL RĂN I T
Vă urmăresc cu sufletul la gură
Rimând cu fiecare dintre voi
Dragi creatori cu har de la natură
Ce declanşaţi adesea tărăboi
Vă urmăresc pe fiecare-n parte
Cu toată simpatia, solidar,
Şi privilegiat c-am şi eu parte
De un festin regal, atât de rar
Dar, pe măsură ce-mi intraţi în graţii,
Realizez, atât de tulburat,
Cât de uşor şi repede confraţii
Dispar de parcă n-ar fi existat
In goana planetară nebunească
Tehnicizată către viitor
Cine mai are timp să urmărească
Minunăţia unui creator
Cine mai ştie de un… Petre Stoica,
De-un Ivănescu, de-un Sebastian,
De Zilieru, de Brumaru, Noica,
Negoiţescu, Raicu Lucian
Cine mai are chef de cercetare
Şi de antichităţi, afară, doar
De pretendenţii la CV-uri care
Să aibă greutate la dosar
Când vezi că scena este ocupată
De piţipoance şi de impostori
Ce fesele şi muşchii şi-i arată
De-ţi vine să-i aduni şi să-i omori
De-atâta nefirească nedreptate
Hamocul te apucă şi regreţi
Că te-ai născut cu har, spre a străbate
Deşertul cu cohorte de poeţi.
***
F R A C T A L
Oricum m-aş prezenta, prin orice prismă
Şi-n orice mod, că sunt sau nu pe val,
Că-s expirat, că am sau nu charismă,
Ajung tot la ideea de fractal
O zi din viaţă, doar, cum Soljeniţân
A scris despre viaţa lui Ivan
Denisovici, mie mi-ar da prilejul
S-arăt cât sunt de multidiafan
In câte-ncrengături şi ipostaze
Mă pot manifesta prodig-instant
Ca soarele-n puzderia-i de raze
Şi strălucirea dintr-un diamant
Nici David Hilbert nici un Culianu
N-au bătut câmpii când s-au pronunţat
Iar eu confirm, deşi nu am firmanu’,
Că totul e perfect adevărat.
***
ERETICĂ
Când soarta e atât de ranchiunoasă
Cu nimeni, niciodată pactizând
Şi toţi ai mei pământul îl îngraşă
De parcă n-ar fi existat nicicând
Când toate trec ca undele pe apă
Şi se destramă-n ceaţă şi dispar
Iar omenirea singură îşi sapă
Mormântul, frământându-se-n zadar
Atâta frumuseţe şi splendoare
Tezaure de vis, de dor şi gând
Ducându-se absurd cu tot ce moare
Şi nu mai înfioară fremătând
Când vezi că împrejurul tău se cască
Un gol nemărginit şi fără fund
Iar sufletu-mpietrit rămâne mască
Şi doar fiorii morţii te pătrund
Te-ntrebi de unde vine-această farsă
Cine-a creat-o-anume pentru noi
Şi-o uriaşă flegmă se revarsă
In contul Judecăţii de Apoi.
***
CA UN BLESTEM
Când te trezeşti, uimit de rămâi mut,
Că nu eşti cel ce ai crezut că eşti
Că alţii sunt părinţii tăi fireşti
Ce te-au abandonat de la-nceput
Ca pe-o buleandră, cum de să mai crezi
In însăşi mama care te-a născut ?
Şi când, un pas nu faci, neafectat
De şpaga ce-o plăteşti ca pe-un tribut
Oricărui şmecher, doar că ai avut
Nevoie de un act eliberat
Sau de un ajutor, cum să mai crezi
In orice fripturist neobrăzat ?
Când, imposibil de înlăturat,
Eşti tras în piept de-atâtea hahalere
Ce ştiu doar a pretinde şi a cere
Cu un tupeu de neimaginat
Tu, biată victimă, cum să mai crezi
Flagelul că va fi eradicat ?
***
DOMINIC DIAMANT
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..