Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » PASCALE » Camelia Opriţa: Două greutăți și două măsuri: Mielul de Paște: Între Jertfa Sfântă și Masacrul Inutil

Camelia Opriţa: Două greutăți și două măsuri: Mielul de Paște: Între Jertfa Sfântă și Masacrul Inutil

Mielul de Paște: Între Jertfa Sfântă și Masacrul Inutil

Duminica Paștelui reprezintă punctul central al luminii creștine. Sfântul Grigorie Teologul ne învață că există trei dimensiuni ale acestei sărbători: Paștele după lege, Paștele după har și Paștele veacului ce va să fie. În tradiția noastră, prânzul pascal gravitează în jurul mielului – simbol care, în Exod (capitolul 12), marca eliberarea poporului evreu din sclavia egipteană sub puterea revelată a lui Dumnezeu.
Însă, pentru creștini, Însuși Hristos este recunoscut ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Prin Patima, Moartea și Învierea Sa, El ne-a eliberat definitiv, oferindu-ne mântuirea. Din acest motiv, actualul masacru al mieilor de Paște este departe de spiritul credinței; nu are nicio justificare teologică, ci este doar un obicei alimentar ce poate fi depășit.
Stomacul nu trebuie să fie un cimitir
Fără a impune vegetarianismul — căci Biblia ne spune că Dumnezeu i-a dat lui Noe „orice făptură cu viață” drept hrană — trebuie să ne întrebăm: unde se termină necesitatea și unde începe cruzimea? Este vorba despre evitarea maltratării în creștere și transport, despre reducerea unui consum care ne îmbolnăvește nu doar trupul, ci și spiritul. Mielul de Paște poate fi savurat la fel de bine… sub formă de desert.
Bunica mea, o femeie cu o înțelepciune curată, refuza carnea. Spunea cu o simplitate tăioasă:

„Nu pot… e carne de martir. Nu vreau să-mi fac din stomac un cimitir!”

Într-adevăr, cum altfel să numim trupurile devastate de suferință? Astăzi, genetica modifică animalele pentru a spori profitul, transformând omul într-o ființă bolnavă cronic. Aversiunea pe care mulți copii o simt instinctiv față de carne nu este un moft, ci o supraviețuire a primelor instincte ale strămoșilor noștri preistorici. Ceea ce numim eufemistic „carne” sunt, în fapt, fragmente de cadavre.

Omul se crede regele animalelor, dar ferocitatea lui o depășește adesea pe a lor. Va veni o vreme când vom recunoaște sufletul animalelor, iar uciderea lor va fi privită cu aceeași vinovăție ca uciderea unui om. Să nu uităm că folosirea „greutăților duble și a măsurilor duble” (una pentru noi, alta pentru restul creației) este un lucru pe care Dumnezeu îl detestă.

Dacă vreți cu sănătate să fiți înzestrați,
Legume și fructe trebuie să mâncați.

Avem nevoie de modele pozitive care să ne definească personalitatea și să ne însuflețească spiritul. Alegerea de a cruța o viață de Paște poate fi primul pas spre a deveni noi înșine un model de compasiune.

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Portret de Autor: Camelia Oprița Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor