TARE DOR MI-E DE MOARTE

De câte ori nu ne spunea bunica:

„Să nu v-atingeți de cireșile morții,

din cimitirul pădurii de pe deal,

că toți care-au mâncat din ele

pe rând, pe rând au murit…”

„Bunica săraca, 

în gândul nostru ziceam,

cum pot să știe bătrânii

mai mult decât noi despre moarte?!”

Erau pe-atunci

acele praznice grozave

cu sarmale,

găină friptă,tăiței cu lapte,

grâu fiert cu scorțișoară

înmiresmat cu nucă și bomboane

și străchini înflorate,

sfielnice linguri din cântec de lemn

și ulcica

având la urechile toartei în loc de  cercei,

exact –

cireșele negre-ale morții…!

Desculți – vrăbiuțe prin colb,

cu îngeri rătăciți printre noi,

îmi amintesc

pe tușa  Măriuca fugind după noi,

cu furca de tors și țipând:

„Ghiavolii, ghiavolii,

hoții fură cireșele morții…”

Și noi râdeam,

izgoniți din grădina de sus,

cu hohote pân’ la urechi…

Seara bunica pe rând ne certa

că iar dădusem năvală

peste cireșul morții,

dar noi tăceam,

gândul obraznic pritocind:

„Ce știu bătrânii despre moarte?!

Ei n-au gustat 

niciodată

cireșele negre, amare

și-atât de dulci și frumoase

ca pozele din carte.”

Ce știu bătrânii despre moarte,

când mie încă mi-e dor

de cireșele ei?

RĂSCUMPĂRARE

Sunt vinovat

de umbra ascunsă sub ape

și cea de sub piatră,

vinovat umbrei de copac

și celei ale ciulinului,

dar mai vinovat

e c-am lăsat pământul

să-și crească umbra prin mine

pe unde trebuia să mă îmbrac

numai cu umbra cocorului

cum Tu te îmbraci cu lumina.

De aceea

mă voi răscumpăra de pământ

poruncindu-i să-mi coasă umbra nouă

cu acul ierbii.

Va fi pe măsura

tristeților de floare,

tristeți

din târziul câmpiei fără de umbră

ca apa fântânii

ce poartă chipul lacrimilor Tale .

TOIAGUL LUI ARON

Am văzut lebăda

cu gâtul ridicat ca un crin,

cu ciocul

aproape gata să se deschidă

și am zis nopții:

Proorocește urechilor mele

ce-nseamnă visul acesta?

În bâjbâială

ajunsesem la cărările de sus

cu toiagul alb pentru orbi.

Oare ce am atins

că glas

s-a auzit de peste ape:

Ești gata pentru ultimul cântec,

drum nou să începi?

Toiagul lui Aron fusese ales

și-n mâinile mele-a-nflorit.

BUZELE SOARELUI

Umbra numelui tău

se pronunță

la fel ca umbra trandafirului.

Ca și a lui

se citește de jos în sus,

după ortografia de spin,

când trandafirul se ridică pe vârfuri

să pronunțe

buzele soarelui.

–––––––
Dumitru ICHIM

Kitchener, Ontario, Canada

20 februarie 2023

by

Referinţă Bibliografică

Dumitru ICHIM: DOR DE MOARTE (POEME)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 februarie 2023