Pentru că pe data de 15 ianuarie se implinesc 169 de ani de la naşterea Veşniciei Limbii Române, voi spune în mod cu totul neconvențional câteva cuvinte despre Sfântul ei.

Nu îi găsim numele în calendarele bisericeşti nu din cauza răutății oamenilor, ci pentru că i l-a scris cu litere de foc în Cartea Vieții, Ziditorul, încă înainte de întemeierea lumii. Nu vă spun cum, dar am aruncat o privire în Registrul Stării Civile a Raiului şi am apucat să citesc: Locul naşterii: Ipoteşti. Căsătorit cu Poezia. Un singur copil: Limba Română.
Cine viețuieşte în această lume şi nu locuieşte în Eminescu, nu este român. Pentru că el este patria noastră universală.
Privind harta geopolitică a lumii vedem continente şi țări. Să nu confundăm termenul de țară cu cel de patrie. Ori, cel de popor, cu cel de neam. Țara este o unitate administrativă, patria este cea pe care o purtăm în noi oriunde am colinda prin această lume. Poporul este suma indivizilor care populează o țară, neam sunt purtătorii de aceeaşi limbă a unui ideal național. Pământul este o fărâmă din Univers, țările sunt fărâme ale acestei planete, dar patria încape doar în sufletele oamenilor mari, pentru că ea trebuie să redevină infinit.
Omenirea va putea recuceri cândva cerul prin dezvoltarea până la ultima limită a tehnologiilor şi ştiințelor spațiale, iar atunci va decreta – poate triumfal, poate cu dezamăgire – că Dumnezeu nu există. Va eluda cu bună ştiință că astronautul rămâne captiv în navă şi în propria sa piele. Abia atunci, şi poate nici atunci, omenirea va înțelege micimea culturii materiale – câte țări încap într-o rachetă?
Dar acestea toate se întâmplă nu pentru că Ziditorul nu există, ci pentru că omul nu vrea să creadă că ştie unde să caute veşnicia. Ba, mai rău, că nici nu ar putea fi un loc unde ar putea exista. Este atât de ridicul în trufia sa de cuceritor încât îşi închipuie că poate închide Timpul într-un ceasornic. Când, în fapt, nici cel mai performant ceas atomic nu poate măsura decât trecerea şi destrămarea noastră prin timp.
Doar prin dezvoltarea culturii umaniste putem eluda limitările materiale şi desființa imposibilul. Pentru că totul, Absolut Totul, se află în noi.
A fi patriot înseamnă a-l descoperi pe Dumnezeu când ciocăni la uşa inimii, a deschide şi a-l recunoaşte Ziditorul patriei tale.
Este foarte mic numărul privilegiaților care îl aud şi îi deschid. Şi infim numărul celor cu care vorbeşte. Pentru că toate se zidesc prin Cuvânt.
Am făcut acest prolog doar pentru a ajunge la cel care însetat de Absolut a trudit şi a făurit limba îngerilor, dăruindu-o neamului românesc, să putem avea fiecare o patrie în care Luceafărul să ne lumineze nemărginirile.
,, Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Eminescu!” ( Marin Sorescu )

* Urmează o poezie adresată mai ales detractorilor săi care, sub pretextul demitizării, vor să-i demoleze statuile şi să se cocoțeze ei pe socluri.

DUMNEZEU ESTE ROMÂN
Val Răzeşu

Vai de neamul cu morți vii care n-au nimica sfânt,
peste vatra strămoşească rămân zările albastre
doar că i-a urcat Golgota răstignitul în Cuvânt
veşnicia să i-o poarte, el, Iisusul limbii noastre.

De sub pleoape teii ning dor de cer şi absolut,
pe cărarea dinspre rai vin luceferi la fereşti,
îi aud cum şuşotesc că s-a ridicat din lut
în icoana Poeziei sfântul meu din Ipoteşti.

Dacă dorul are chip – cum altarul har divin –
el s-a îmbrăcat în dor de Lumină, ce păcat
că deşi ni s-a jertfit ca anafură şi vin,
ce puțini îl văd aevea cât de sus ne-a înălțat.

A slăvit străbunii toți ridicându-i de sub glii,
a încoronat cu slovă ziditorii ăstui neam.
Azi îl jefuiesc de slavă lotrii, şi zadarnic scrii
că el a-nfiat o țară, altfel unde mai eram?

Surugii de vorbe goale, calemgii de apă chioară,
creaturi fără ruşine, împăiați pe gloabe şui,
Feți – frumoşi de trei parale – vor să-l facă de ocară
deşi sunt numai erate triste la povestea lui.

Pentru cei ce sunt, sau vin după mine, dau în scris:
– Să îl crească pentru zbor Ipoteştiul i-a fost sân
şi i-a fost limbă maternă îngereasca, şi precis
Marea Taină-i dezlegată – Dumnezeu este român!

VAL RĂZEŞU

by

Referinţă Bibliografică

DUMNEZEU ESTE ROMÂN de Val Răzeşu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 ianuarie 2019