Revenim în orașul cu istorie medievală, cu prezentul unui nou început și, din nefericire, cu un interval temporal al calvarului torționar adus din iad pe pământ de către monstrul cu epoleți Alexandru Vișinescu, nu l-ar uita prietenul lui diavolul, acolo unde s-a dus pentru totdeauna; cu lanțuri la picioare nituite în carne vie strigă din întunericul istoriei către noi să nu uităm niciodată, Corneliu Coposu, Ion Mihalache, Ion Diaconescu, și nu vom uita…! Este orașul durerii și rezistenței anticomuniste, Râmnicu Sărat.

Dar nu ne întoarcem să plângem, nu ne întoarcem să asistăm în prelungirea insuportabilelor decenii de Golgotă, ne-am cărat crucea până aici, s-a sfârșit veacul torturii…! Ne întoarcem să ne clătim oglinzile privirii cu raze de soare și să ne înveșmântăm sufletul cu mirajul frumuseții: căutăm o fată fermecătoare, cu înger în glas, cu stele în lumina ochilor, cu trandafir în obraji, cu versant neted în frunte, spre cărarea părului ce-i înrămează fața cu două cozi răsucite și adunate  în coc de fecioară frumoasă dacă, ori căzute pe umeri ca mlăzile salciei înflorite în oglinda lacului, ori despletite și curgând pe spate ca un val de mătase fluturat de respirația vântului, cu zâmbet de zână în răzorul gurii ce, luminos, ivește dinți-i albi strălucitor ca porțelanul, înflorindu-i toată fața.

O cheamă Ema Ganea, pe ea o căutăm și o găsim într-o grădină cu flori albe ca miresele, sub un cer înflorat de stele, într-un luminiș unde cântă magic privighetorile, pe o cărare curmezișă într-o câmpie cu maci aprinși cum îi sunt, tainic, înfiorările de fată frumoasă ca o vulturiță izbucnită să înconjoare văzduhul deasupra propriilor idealuri. O găsim la Râmnicu Sărat. De drag ne topim privind-o, de plăcere tăcem și îi ascultăm vibrația glasului melodiilor pe care le cântă mirabil – sunt poeme de iubire, de voioșie, de energie nezăgăzuită, de tinerețe descătușată frumos, în frumusețea nemuritoare a cântecului popular.

O găsim în orașul în care Dumnezeu a curmat monstruozitățile celui negru și a răscumpărat pacea, liniștea, hărnicia, iubirea, blândețea, armonia, frumusețea minunată, oamenii omenoși și, iată, o zână fermecată, ce cântă mângâietor ca o catifea…! Este, trebuie să o spunem mereu până când nu va mai fi nevoie, căci o vor cunoaște mulți, Ema Ganea.

Doamne, ce frumos cântă…, Doamne ce frumoasă fiică a orașului renăscut, Doamne ce mândră e de costumul ei popular și, Doamne, ce frumos costum popular poartă…! Eu cred că îl are de la o meșteră cusătoare ce-a croit și înflorit ii pentru a înveli câmpiile Daciei ori pentru a îmbrăca păsările raiului și marame cu broderii pentru miresele de pe frescele bizantine…!

Am zărit-o la Festivalul Național Concurs de Folclor „Benone Sinulescu”, ediția a cincea, Buzău, 17-18 iunie 2023, podiumul pentru ea, anul acesta nu a fost să fie generos ca adeseori până acum ori cum va să fie de multe ori de acum înainte. La un festival de această anvergură, cum este festivalul „Benone Sinulescu”, ezitarea de o clipă, neșansa cea mai neprevăzută se poate transforma într-un moment terminus al unui concurs. Nu mai poți îndrepta nimic, orice concurs cu protagoniști prodigioși exact asta așteaptă.

Dar câți interpreți de muzică populară celebri azi nu au gustat vinul acesta al eșecului, măcar o dată!? Cei de reală valoare s-au întors și au câștigat. Așa va face Ema. Marile scene ale muzicii populare și folclorice însele nu îi vor da drumul din mână, căci ele se lasă de bunăvoie bătute în picioare de oamenii frumoși și parcă gem ca osândiții sub cravașele lui Vișinescu atunci când le frământă cei care și-au greșit vocația…!

Ema s-a născut să fie artistă. Una fermecător de frumoasă și cu har primit pentru că îl merită, nu pentru că s-a strecurat o eroare în destinul ei. Anul viitor vom vedea cât adevăr coexistă în această prezentare din partea mea, afectivă precum o cere adevărul însuși.

(Aurel V. ZGHERAN)

by

Referinţă Bibliografică

Ema Ganea, frumoasă, talentată fiică a orașului renăscut/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 14 august 2023