Voi știți că macii-au inventat durerea, când Dumnezeu, în roșu, i-a pictat?
În roșu își învăluie tăcerea, că-s primii care mor, fără păcat…
Fragili se încovoaie sub o boare, sau chiar de îi atingi să îi mângâi,
Rămân instant chiar fără de culoare și tu, cu vina de-asasin, rămâi…
Și tac, primindu-și soarta de o noapte, o singură secundă-a unui vis
În care doar o clipă îi desparte de-o viață lungă cum li s-a promis…
Răsar oceane-nsângerate-n grabă și înfloresc privindu-i în extaz
C-o lacrimă albastră și-o silabă, nu pot să îi salvez de-al lor necaz…
Și se desprind petală cu petală, tăceri infirme cu ecoul nul;
Nu e nevoie de nicio rafală, o singură-adiere e destul…
Când ultima șuviță sângerie, rămâne pe un lujer, încă sper
Și eu, că cel puțin un vers din poezie nu va fi ca și macul efemer…
Voi știți, că macii nu sunt flori criante, când prima floare a aflat că-s doar
Iviri de-o clipă insignifiante, ce ne încântă ochii temporar?
Tăcerea s-a-ncuibat în rădăcină și în sămânța, geminând tacit
Și nu știu, Doamne,-s purtători de vină, de nu au glas și-n veci i-ai adormit?
26.05.2022
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..