Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » MEDITAȚIE » EUGEN ONISCU: FRUMUSEȚEA PSALMILOR (1)

EUGEN ONISCU: FRUMUSEȚEA PSALMILOR (1)

Orice cititor asiduu al Bibliei știe că în mod special Cartea Psalmilor abundă în versuri frumoase, inspirate ce redau într-un mod impresionant cât de mult ne înconjoară Dumnezeu cu bunătatea Sa. ,,Lăudați pe Domnul căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!“ Dincolo de astfel de gânduri ce redau măreția bunătății divine ce se întinde peste toți oamenii indiferent de rasă, cultură, religie, culoarea pielii sau poziție socială, Cartea Psalmilor ne descrie natura umană în diferite ipostaze. În mod special David prin intermediul versurilor redă în mod admirabil simțămintele sale uneori de agresivitate împotriva vrăjmașilor săi, de durere sau desnădejde în fața unor situații disperate în care din punct de vedere omenesc el nu mai vedea ieșire, iar apoi în mod uimitor trecerea de la aceste sentimente negative la lumină.

Citind cu atenție Psalmii lui David, observăm cum el își exprimă cu exactitate stările sale interioare, uneori de zbucium sufletesc, alteori de extaz spiritual. Din Psalmii săi învăț ce poate face puterea Lui Dumnezeu cu mine atunci când îmi deschid inima în fața iubirii divine. David a expresat într-un mod atât de înalt ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu, și mai ales este bine de urmărit în Psalmii săi, acea trecere de la stări deplorabile la o urcare impresionantă pe culmi spirituale.

Una din lecțiile pe care le-am învățat din viața lui David, a fost acea că pentru a scrie nu ai nevoie de un anumit grad de confort, și că lucrurile trebuie să îți meargă bine ca să poți scrie, nu ci din contră, David a scris cei mai frumoși psalmi ai săi în mijlocul încercărilor, amenințat cu moartea de Saul cel prigonea și căuta să îi ia viața, însă în mod uimitor prin providența Sa, Dumnezeu îl ocrotea. Și în acele momente sub îndemnul inspirației divine David a scris despre eliberare, încredere în promisiunile divine, și mai ales despre tainica providență divină ce lucrează într-un mod atât de minunat.

Un alt lucru ce mă impresionează când citesc Psalmii săi, este sensibilitatea lui spirituală, deși a trăit în vremuri grele marcate de violență, a fost de asemenea un om de război, cred că prin intermediul comuniunii cu Dumnezeu a avut acea sensibilitate și mărinimie sufletească ce răzbate din versurile sale scrise sub inspirație divină. Viața lui David este formată din câteva etape interesante: ca tânăr păstor neînfricat, uneori înfruntând leul și ursul pentru aș proteja oile, apoi un luptător pentru cauza poporului ales, de asemenea pribeag, fugar, persecutat de Saul și ocrotit în mod providențial de Dumnezeu, apoi toate acele conflicte și lupte prin care el trece în niște vremuri pline de violență și vărsare de sânge. De asemenea Cartea Cărților ne descrie încoronarea sa ca rege, și menționează cu fidelitate căderile sale, apoi pocăința sa și întoarcerea către Dumnezeu din toată inima ( Psalmul 51). În urma tuturor experiențelor prin care trece, David ne descrie în versuri minunate cum ajunge el să înțeleagă umblarea cu Dumnezeu și viața.

Cartea Psalmilor este plină de frumusețe spirituală, fericiți sunt oamenii ce pot citi și înțelege toată măreția versurilor scrise de autorii psalmilor sub inspirație divină. Mai ales prin intermediul experiențelor trăite de David, și așezate întru-un mod impresionant în versuri, descoperim capacitatea Lui Dumnezeu de a ne izbăvi, mai ales atunci când din punct de vedere omenesc nu mai vedem nici o ieșire. ,,Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. Domnul oștirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.(Psalmul 46-1;11).

Într-o sâmbătă dimineață, eram într-o clădire înaltă, spațioasă, cu geamuri mari, atenția mi-a fost atrasă de o vrăbiuță ce intrase de afară acolo. Era într-o cameră mare, cu multe geamuri, și se izbea cu putere încercând să zboare afară. Instinctul ei de zbor spre libertate, îi spunea să încerce tot mai cu putere și de fiecare dată se izbea tare în sticla groasă a geamurilor. Vedea cerul albastru senin, și nu putea înțelege ca e oprită de sticla geamurilor. M-am dus ușor la celălalt capăt al camerei, și am deschis larg un geam, apoi m-am întors înapoi, și am început să gonesc vrăbiuța spre geamul deschis, însă în drumul ei se izbea și cu mai multă putere în sticla geamurilor închise. Peste ceva timp ajunse în sfârșit în locul unde era acel geam deschis și fâlfâi din aripioarele ei zburând spre libertate.

Am observat că în momentul când azburat afară, ciripitul ei nu mai era disperat, ci voios plin de acel dor de libertate împlinit. Am privit cum a zburat fâlfâind din aripioarele ei până pe streașina unei clădiri din apropiere, apoi a întors căpușorul ei privind câteva clipe spre locul unde până mai înainte fusese prizonieră, după un timp își luă zborul spre libertate. Deși slabă într-un anumit mod această ilustrație reflectă unul din mesajele pe care Cartea Psalmilor ni-l transmite, și anume, purtarea de grijă a Lui Dumnezeu pentru noi. Mâna Sa cea bună ne poate izbăvi din cele mai mari crize prin care la nivel individual putem trece, bineînțeles întotdeauna Dumnezeu va lucra conform înțelepciunii Sale ce este atât de înaltă și de necuprins comparată cu a noastră.

David a trăit astfel de experiențe, mereu și mereu în perioada când era fugar, urmărit fiind de Saul în mod providențial era scăpat. De asemenea din Psalmul 23 mai învățăm o lecție că atunci când trecem prin valea umbrei morții, unde încercările sunt mari Dumnezeu nu ne va scoate de acolo scutindu-ne de suferință, ci prezența Sa va fi cu noi ca să putem merge înainte pe drumul credinței ce uneori este spinos. Dumnezeu lucrează în mod tainic, neînțeles de noi, uneori ne izbăvește imediat, alteori îngăduie suferința în viețile noastre, și o folosește ca un instrument pentru a ne modela caracterele și a ne învăța adevăratele lecții de credință, asta înseamnă pedagogie divină.

Deși uneori lui David îi venea greu să se supună, el a înțeles că era pentru binele lui să o facă. Este uimitor faptul că nici chiar atunci când din cauza păcatelor sale, a avut de suferit consecințe neplăcute, prezența Lui Dumnezeu l-a susținut îndemnându-l să pășească pe cărările binelui. Prin comuniunea cu Dumnezeu, David a simțit în inima sa ce înseamnă ca în mijlocul necazurilor atunci când problemele te asaltează să simți mângâierea divină. Mai mult, el a simțit mai presus de orice acea sete a sufletului său după Dumnezeu și a redat atât de frumos acest simțământ al său în (Psalmul 42,1-2). ,,Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu ; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu
?”

Umblarea cu Dumnezeu pentru David a însemnat o reală fericire, deși a avut parte de mari suferințe, de asemenea a primit și multe binecuvântări, a gustat viața din belșug. Însă din psalmii săi înțelegem că cea mai mare fericire a găsit-o în comuniunea cu Dumnezeu. De aceea doresc să subliniez că doar prezența Lui Dumnezeu în inimile noastre aduce adevărata bucurie și odihnă spirituală în viață. Orice altceva vom căuta pentru al înlocui pe Dumnezeu, deși poate vom avea unele rezultate imediate, în final se vor dovedi nefaste pentru sufletul nostru.

De asemenea, David a scris din perspectiva unui om ce a prins câteva licăriri ale destinului măreț și veșnic, cel așteaptă pe omul ce se încrede în Dumnezeu. Iar într-un mod impresionant în Psalmii 22 și 24 ne sunt descrise suferințele, umilința și proslăvirea Lui Mesia, toată lucrarea Sa de a mântui oameni din orice popor. Lectura Psalmilor și rugăciunea ne vor aduce liniște sufletească și eliberare de poverile vieții ce ne apasă și ne strivesc uneori.

Contemplând frumusețea spirituală a Psalmilor, vom fi înnobilați și vom avea gânduri curate, aspirând tot mai mult la lucrurile cerești. Însă cred că în urma lecturii Psalmilor, vom simți prezența Lui Dumnezeu însoțindu-ne pas cu pas pe cărările vieții. Nu există nimic mai de preț pentru un om, ca prezența Lui Dumnezeu în inima și viața sa. ,,Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule ! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adapi din șuvoiul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem vedem lumina.” (Psalmul 36, 7-9)

Nota: Rog cititorii acestui articol să citească în întregime Psalmii menționați în cadrul acestor rânduri, pentru o mai bună înțelegere a mesajului ce am dorit să-l transmit.

Facebooktwitterby feather