Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » Eugen Oniscu: INIMA STRĂINULUI (20)

Eugen Oniscu: INIMA STRĂINULUI (20)

În acea seară, pe când se întorcea spre casă pe străzile aproape pustii cufundate în întunericul serii, la colțul unei străduțe în apropierea unui bar îl văzu pe Relu ce era împreună cu Silviu. Cu Relu mai conversase în câteva rânduri și chiar încercase să-l ajute pentru al determina să trăiască altfel. Însă Relu se opuse și nu dorise ajutorul său. Ajuns în dreptul celor doi, Eusebiu îi salută. Relu veni în întâmpinarea lui și îi zise:

– Te rog împrumută-mi o sută de lei.

Eusebiu rămase puțin mirat, apoi scoase portofelul și îi dădu banii lui Relu.

– Când un prieten îți cere o sută de lei, poți să-i dai o sută cinzeci că doar dai la un prieten, spuse Silviu și se apropie de Eusebiu.

La lumina ce reflecta de la un bec din apropiere, Eusebiu îl putu privi și mai bine pe Silviu ce era îmbrăcat cu haine ponosite, iar fața lui i se păru lui Eusebiu și mai buhăită de băutură de cum îl văzuse cu ceva timp în urmă în casa lui Relu.

– Tu nu te amesteca, zise Relu.

– De ce să nu mă amestec doar ăsta vine din Germania și are bani, așa că poate ajuta un prieten la nevoie sau poate că ne face cinste cu câte o bere, ei ce zici?

Eusebiu simți mirosul puternic de alcool ce venea de la Relu și Silviu și își dădu seama că cei doi băuseră bine în acea seară.

– Mă grăbesc spre casă de aceea nu pot, se scuză Eusebiu.

– Relu, se pare că prietenului tău îi este rușine să bea o bere cu noi, zise Silviu și râse mai mult forțat.

– Poate că ar trebui să trăiți și altfel, zise Eusebiu dându-și seama că gândise cu voce tare și că nu ar fi trebuit să fi spus acele cuvinte.

– Cum? Iar îndrăznești să începi cu morala, ce ești tu un învățător? Dacă i-ai dat o sută de lei lui Relu de acum poți să începi cu morala ta de doi bani. Vezi că te cam întreci și s-ar putea să ai probleme cu mine…

– Stai liniștit Silviu, doar ți-am spus să nu te amesteci. Am copilărit împreună cu Eusebiu și de aceea îi permit să mă dojenească.

– Da, dar a spus că ar trebui să trăim și altfel adică s-a referit la noi doi, vociferă puțin enervat Silviu.

– Ai remarcat bine, m-am referit la amândoi și am dorit să vă spun că ar fi bine să vă gândiți la modul cel mai serios că stilul vostru de viață o să vă nenorocească de tot, rosti ferm Eusebiu.

– Asta nu este treaba ta, iar mie nu îmi dă lecții nimeni, strigă Silviu și fața începu să i se înroșească de furie.

Eusebiu își dădu seama că comisese o greșeală și că nu ar fi trebuit să fi început acea discuție. Relu interveni și îl trase de acolo pe Eusebiu. Silviu rămase în urma lor, făcură câțiva pași în tăcere.

– Scuză-mă, îngăimă Relu.

Eusebiu nu îi răspunse lui Relu, merseră puțin în tăcere apoi se opriră. Privind spre locul unde era Silviu pentru a se asigura că acesta era departe și nu îl mai putea auzi Eusebiu zise:

– Îmi pare rău, nu trebuia să spun ceea ce am zis dar suntem prieteni din copilărie și nu am putut să trec nepăsător pe lângă tine și să văd cum te prăbușești moral. Poți să rupi cu astfel de prieteni după cum ți-am mai spus și să începi o viață nouă. În următoarele zile va trebui să plec la Iași și apoi în altă parte, dar mă voi întoarce și dacă vrei te voi ajuta să îți găsești un loc de muncă. Ți-am vorbit de câteva ori despre Dumnezeu și nu ai dorit să mă asculți însă reține un aspect, dacă vei trăi tot așa nici o femeie de treabă nu se va apropia de tine niciodată. Te vei nenoroci singur, îmi pare sincer rău pentru tine, pe calea pe care ai pornit nu vei reuși niciodată să-ți refaci viața după cum dorești. Încă odată îți spun, chiar dacă voi deveni plicticos, doar alături de Dumnezeu ai o șansă mare de a te reabilita, te rog gândește-te la tot ce ți-am spus.

Relu îl ascultă atent pe Eusebiu, apoi spuse:

– Mulțumesc pentru sfaturi, întotdeauna mi-ai dorit binele, mă voi ridica, nu mă voi lăsa doborât nici de influența lui Silviu și nici de nefasta dependență de alcool.

– Dumnezeu să te ajute, mă voi bucura mult să te văd trăind și altfel.

– O să vezi că nu sunt vorbe în vânt, după ce te vei întoarce din călătoria ta vei întâlni în persoana mea un alt om.
– Eu cred că tu poți să învingi influențele nefaste ce te asediază și să fii un alt om. Și nu uita remediul pentru orice circumstanță nefavorabilă a vieții este la Dumnezeu, caută-L și te vei minuna de posibilitățile de dezvoltare spirituală ce se vor deschide în fața ta.

– Mulțumesc, am să țin cont de tot ce mi-ai spus.

Se despărțiră ca doi buni prieteni.

După cum stabili cu Fabian, în zilele următoare Eusebiu plecă din orașul său de lângă Dunăre spre Iași cu un microbuz în care mai erau câțiva călători. Trecură Dunărea cu bacul, iar după câteva ore ajunse în Iași. Fabian îl aștepta în autogara unde oprise microbuzul. Revederea lui Fabian îi umplu inima de bucurie lui Eusebiu, se îmbrățișară. Fabian îl examină puțin pe Eusebiu după care zise:

– Te-ai maturizat mai mult, dar tot tânăr și puternic ești!

Eusebiu privindu-l pe Fabian constată că acesta îmbătrânise mai mult, dar încă se ținea bine. Și ca în trecut îl uimea la Fabian ochii săi cenușii ce reflectau speranță și bunătate, și acea expresie a feței sale de om trecut prin multe. Porniră de la autogară cu mașina lui Fabian, un opel astra de culoare albastră pe care acesta îl conducea cu multă grijă fiind foarte atent la traficul aglomerat din Iași.

– Trebuie ca până plecăm să îl vizităm pe Marcu, să-ți arăt Iașul pentru că să știi, este un oraș frumos.

– Mi-ai face o deosebită plăcere dacă am putea ca în zilele următoare să vizităm locurile cele mai frumoase ale Iașului.

– Da, cum să nu, cu cea mai mare plăcere. Și mai mult decât atât vreau să știi că mă bucur mult că suntem din nou împreună.

– Și eu mă bucur de revederea noastră. De asemenea doresc să te întreb: Cum este viața oamenilor pe aici? Mă refer în primul rând la inflația mare și la tot contextul sumbru al neobișnuitului război ruso-ucrainean.

– Oamenii sunt amărâți, trăiesc greu, și-au pierdut total încrederea în clasa politică aflată la putere. Sunt timpuri acum în care pentru toți este o mare ocazie să se apropie de Dumnezeu. Iar tu și eu suntem doi oameni privilegiați pentru că îl cunoaștem pe Dumnezeu, și de aceea nu suntem niște oameni fără speranță în această lume plină de suferință. Noi doi știm că doar a doua venire a lui Hristos în glorie va pune capăt suferinței umane. Dar vezi tu bieții oameni trăiesc în întuneric și nu înțeleg planul de mântuire și evenimentele finale ce au început să se deruleze cu repeziciune și punctul final fericita noastră nădejde. Ei bine, ei nu cunosc aceste lucruri și de aceea au nevoie să li se spună că Dumnezeu nu a abandonat omenirea ci are un plan minunat pentru noi toți.

– Se pare că ai devenit un predicator mai bun ca Marcu, zise surâzând Eusebiu.

– O, nici chiar așa, dar să știi că în ultimul timp am citit mult Sfintele Scripturi și unele comentarii biblice, și am meditat mult la minunatele teme ale sfintei Cărți. Toate aceste descoperiri mi-au luminat bătrânețea.

În timp ce vorbeau străbătând cu mașina străzile Iașului, Eusebiu privea clădirile mai mari și oamenii ce mișunau pe trotuare la acele ore ale serii. Era impresionat de tot acel iureș al vieții cu care îl întâmpina marele oraș. După ce pătrunseră pe niște străzi unde erau mai multe case ce dădeau impresia că erau locuite de oameni gospodari, Fabian opri mașina în fața unei case mari acoperită cu tablă linda de culoare verde închis, având o mansardă cu geamuri mari. În fața casei erau doi cireși, un petic de iarbă și o grădiniță de flori. Cireșii încărcați cu cireșe coapte împreună cu iarba verde și florile dădeau impresia unui loc edenic. Pășind pe aleea betonată ce se întindea de la poartă până la ușa casei, Eusebiu avea impresia că venise în vizită la un adevărat prieten. Intră în holul casei, apoi condus de Fabian în sufragerie unde era o masă mare cu scaune în jurul ei, câteva fotolii de culoare bej cu dungi maronii arănjate în jurul unei măsuțe de sticlă, o bibliotecă cu multe cărți, un televizor așezat pe un mobilier special și o mobilă a cărei vitrină era încărcată cu diferite bibelouri de porțelan. Eusebiu se așeză pe un fotoliu. Fabian plecă la bucătărie și reveni cu o sticlă de nectar de piersici și două pahare.

– Te servesc acum cu cu nectar și mai târziu o să mâncăm ceva ce am pregătit special pentru tine.

– Nu trebuie să te deranjezi atât de mult.

– Nu este nici un deranj, ci o bucurie foarte mare.

Fabian se așeză pe un fotoliu în fața lui Eusebiu, după care zise:

– Sau întâmplat multe lucruri în viața mea și în lume de când nu ne-am mai văzut, deși noi doi la telefon am mai discutat câte puțin. Cel mai important lucru pentru mine este faptul că nu mai sunt considerat de ai mei drept nebun, pentru că sau derulat o serie de evenimente care au schimbat totul. Dar să încep prin ați povesti ce s-a întâmplat după ce ai plecat din Berlin. Un timp am umblat cu Marcu pe la întrunirile pe care le avea cu diferiți oameni cu care studia Biblia. Îl urmam peste tot și eram atent la învățăturile pe care le dădea, de asemenea studiam în particular Biblia cu un zel nemaipomenit pentru că simțeam că Dumnezeu mă cheamă să ies din întuneric și să pășesc în lumina Sa minunată. În Germania a urmat acea perioadă de vaccinare în masă, dintre ai mei s-a vaccinat Ștefan, Petre ce este un alt ginere de-al meu și Nina fiica mea mijlocie nevasta acestuia. Nepoții nu sau vaccinat niciunul și asta m-a bucurat nespus. Însă s-a întâmplat o tragedie cu o familie de români ce erau prieteni cu Ștefan și Adina, așa se numește fata mea mai mare. Ei bine, această familie de români ce nu aveau copii și erau destul de tineri, având în jur de patruzeci de ani sau vaccinat cu două sau trei doze, nu mai rețin acest aspect iar la opt luni după ce sau vaccinat au început să aibă mari probleme de sănătate. Au luptat ceva timp cu miocardita și alte complicații, după care în mod subit au decedat, mai întâi bărbatul apoi la ceva timp și femeia. Dintre ai mei Petre și Nina de moment nu au probleme, însă Ștefan a început să aibă probleme serioase iar un medic la diagnosticat cu miocardită și i-a spus că cauza este vaccinul. Și de aici eu am început să fiu privit altfel după tragedia acelei familii și a îmbolnăvirii lui Ștefan. Iar toți ai mei acum au început să aibă din nou încredere în mine și chiar Ștefan ce era atât de înverșunat altădată, acum îmi spune în stilul lui caracteristic: ,,Ai avut dreptate totul a fost o făcătură!” Iar eu pornind de la acest punct am îndrăznit și le-am prezentat tuturor fiind adunați într-o ocazie laolaltă cu fiicele mele, ginerii și nepoții mei, le-am vorbit despre planul lui Dumnezeu și despre minunata Sa iubire pentru noi toți. Și m-au ascultat cu respect, ba chiar au început să-mi pună întrebări legate de ce va fi în viitor, pentru că vezi tu inflația mare din Germania a zguduit confortul multora și oamenii încep să înțeleagă că în fața statului paralel ce uneltește pentru ai distruge nu îi apără nimeni, și încep să simtă că au nevoie de Dumnezeu. Iar războiul acesta a demonstrat cât de crudă, perversă și barbară, este lumea așa zis civilizată. Și de aici cuprinși de teama pentru ce va fi în viitor oamenii încep să-L caute pe Dumnezeu. Iar unii chiar se trezesc și își dau seama că au fost mințiți și manipulați în cei doi ani de plandemie, totul pentru ca să primească un vaccin prin care populația lumii să fie redusă. Mă doare inima atunci când deschid facebookul și constat că pe zi ce trece mor oameni subit, iar cauza nu este alta decât efectele secundare cauzate de vaccin. O, cât de ușor au fost manipulați oamenii de mașinațiile marilor oligarhi! Ce bine ar fi fost dacă oamenii nu ieșeau la vaccin. Cu o neprezentare masivă la vaccinare indiferent de pierderile materiale pe care le-am fi suportat, îi puteam învinge pe autorii plandemiei, iar cei ce au murit puteau rămâne în viață. Dar cei mai trist este faptul că mulți din cei ce sau injectat cu acest ser experimental se vor duce. Vezi tu acum privind în urmă cum toate teoriile ce erau numite conspiraționiste sau împlinit! Și cei mai rău este faptul că ni se pregătește închisoarea digitală și creditele sociale, iar mulți vor cade din nou în capcană pentru că nu vor sau nu pot să discearnă de unde vine răul.

– Pe deasupra au adus și războiul din Ucraina.

– Acest război, regizat tot de marii oligarhi este o rușine pentru umanitate.

Apoi Fabian începu să vorbească despre războiul din Ucraina și despre toate aranjamentele meschine din culise și cum în continuare omenirea era manipulată prin intermediul războiului să accepte inflația mare și toate nenorocirile ce veneau ca urmare a acelui război sinistru. Sfârșiră discuția din acea seară prin aș întări reciproc încrederea în Dumnezeu ce se afla la cârma lumii, deși aparent răul părea să triumfe și mai mult de atât își reamintiră promisiunile divine legate de timpul sfârșitului. Plecară la culcare în acea noapte cu gândul că Dumnezeu nu îi va abandona pe cei ce și-au pus încrederea în El.

Va urma…

Facebooktwitterby feather