Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea- Insula

Eugen Serea- Insula

Insula

E-așa de bine-aici! N-aș mai pleca
Din insula ce nu-i pe nici o hartă…
Aici am lepădat păgâna Artă
De-a fi pe plac, de a mă apleca
Sub vremuri, situații și tirani,
Greu compromis între Divin și bani…

Aici e totul simplu și firesc,
Iar calea cea mai bună e cea scurtă,
Nu zbor, dar nu mă mai târăsc pe burtă,
Simt, în sfârșit că-s liber, că trăiesc
Un fel de Rai, ceva numai al meu,
În care îmi vorbește Dumnezeu.

Iar marea și pădurea-mi dau comori
Cât să adaug unei zile alta;
Săpând porunci în măduvă cu dalta
Cuvântului ce-nsângerează zori,
Învăț minunea frângerii de gând
În inima tăcută, ascultând.

Prin liniștea din ochi de heruvim,
Mă regăsesc, nerisipit în multe,
Vreau sufletul Cerescul Vânt s-asculte,
Talazuri, pescăruși planând sublim
Și-n rugăciunea mut-a unor stânci,
Înțelepciunea apelor adânci

Și muzica de sfere, leagăn viu
Pentru o Lună plină, aurie,
Primordială taină, străvezie,
A Oului celest, Dar purpuriu
Din care s-au născut, la bun soroc,
Și Nova Sol, și stea făr’ de noroc.

Sper numai să nu treacă un vapor,
Un vas de croazieră sau pescarii
Să dea de mine, căutând calmarii,
Să vrea să mă salveze, să nu mor
În loc pustiu, la țărmul de mărgean,
Pe un atol pierdut în plin Ocean,

Să mă azvârle din Eden, în iad,
Iar Lumea, fiară aspră, nesătulă,
Rostind spre cer cuvintele-i de hulă,
Mă ardă jertfă pe-un altar de jad,
Ca perlă din laguna de safir
Ce se-nchina numind Alb Trandafir…

joi, 5 august 2021

Facebooktwitterby feather