Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Lacrimi în noapte

Eugen Serea – Lacrimi în noapte

Eugen Serea
Lacrimi în noapte

Se scurge cerul nopții în ploaia nevăzută
Din stele să-mi rămână regretele târzii,
Strâng streșini monotone să-mi încropesc o plută
Pe care-n zori pleca-voi din insula mea gri…

Nu-mi pasă cât e ceasul…O clipă ? O vecie?
Veninul din clepsidră mi l-a ucis demult,
Mi-e viața apă moartă și ploaia apă vie,
Cascadele tăcerii în oase le ascult…

Stă zgribulit sub tâmplă, cu aripile ude,
Chiar îngerul de pază, sleit de -atâta zbor,
De-abia de se usucă și lacrimile-mi crude
Îl răstignesc pe crucea din gândul c-am să mor…

E multă umezeală, dar setea mă inundă
Înfricoșând a oază al inimii deșert,
În zări, Fata Morgana, când vrea să mi se-ascundă,
Când vrea să mi se-arate și nu mai pot s-o iert…

În marea de iluzii și vise dulci-amare
Sunt prins în mine-însumi ca-n pântece de chit…
Ce-nseamnă-n duh trei zile? Ce-i stânca mea de sare?
Cetatea blestemată în urmă am privit?

Pe plaja pustiită sub recile rafale,
Se prăbușesc, topite, castele de nisip,
In fața grotei, însă, nu-i nimeni să-mi prăvale
Străină, piatra grijii căderilor din Chip…

Și plâng, în bezna firii, mai vechi sau noi păcate
Ce nici măcar Potopul nu știe-a le spăla,
Prin Porțile Luminii, acum desferecate,
Aștept să vină-n mine, Iisuse, ploaia Ta!

( vol. Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.