Eugen Serea
Liniștea Luminii line…
Liniștea Luminii line
Marea sufletului meu
A primit-o de la Tine,
Lacrimă de Dumnezeu…
Valurile vieții mele
Glasul Tău le-a potolit
Merg și eu acum pe ele
Către Tine, Domn iubit!
Pentru-a Vieții veșnicie,
Pentru-al împăcării Har,
Cum să-Ți mulțumesc eu Ție,
Doamne-al mântuirii-n dar?!
Numai Tu ai leac tristeții,
Fără Tine lumea-i iad,
Doamne-al mugurilor vieții,
Doamne-al frunzelor ce cad…
Peste firea mea rănită
Îmi torni untdelemn și vin,
Inima îmi e hrănită
Din Cuvântul Tău, deplin…
De mă-mbrățișezi cu pace
Și-mi dai duhului fior,
Fericirea-n mine tace
Închinându-se cu dor…
Cred, Doamne, și mărturisesc
Cu trup și suflet: Te iubesc!
Cum nu ai unde să Te culci
Te-aștept în lacrimile-mi dulci…
Mai frânge-mi Pâinea ce Ți-o cer,
Cu Ochii ridicați spre Cer,
Când vei rosti, duios: ,,Amin!”
De Tine, pieptu-mi va fi plin…
( vol.Călărețul Ultimei Umbre)


