Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Plutire

Eugen Serea – Plutire

Eugen Serea
Plutire…

Plutesc în bătaia Vântului
Pe marea de cuvinte a Cuvântului
Și nu văd nici insulă, nici far:
Doar apă sărată și cer amar…

Și soarele mă arde cu setea lui,
Adânc, din adâncul cerului,
Doar luna îmi inundă ochii seci
Cu razele și stelele-i reci…

Adesea, în jurul meu, rechini
Îmi tremură Luminii lumini,
Statornic, doar păsările ocol
Dau sufletului rușinat și gol…

În nopțile de liniște sfântă,
Pe valuri, sirenele-mi cântă;
Din brațele lor, Doamne, m-aduni
Prin ploaie când fulgeri și tuni…

Și lacrimile de bucurie și jale
Din căușul palmelor Tale
Au gust de piroane de fier
Și Sânge în toate ce pier…

În genunchi, sub al Timpului crug,
Ca o rugă atee pe rug,
Mi-e pluta icoană din lemn de Cruce
Și-n candelă Focul m-aduce!

( vol.Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather