Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Umbrele Soarelui

Eugen Serea – Umbrele Soarelui

Eugen Serea
Umbrele Soarelui

Știați sau nu, sunt umbre chiar și-n Soare,
E-un adevăr ce arde, urlă, doare,
Chiar dacă doar ființe de lumină
Ar fi aici, tot nu-s fără de vină,
Zburând greoi prin magma de păcate
Aprinse de trăiri amestecate..

Au cercetat savanții, ca nerozii,
Și-au spus că nu-s decât simple explozii,
Țâșniri, anomalii, pete solare,
Manifestări oculte, bipolare,
Sau fluctuații în magnetosferă,
Ecou de stea la fel de efemeră.

Eu am văzut, c-am fost cândva acolo,
Nu multă vreme după Marco Polo,
Când fructele mâniei erau coapte
La Nehotarul dintre zi și noapte:
Sunt toate într-o altă paradigmă
De dincolo de Taină sau enigmă,

Sunt umbre lungi în Soare, câteodată,
Le vezi doar când ți-e inima curată
Și mintea odihnindu-se-n trezvie,
Și duhu-ntreg scăldat în Apă Vie,
Și trupu-i frânt de inegală luptă,
Și sufletul din patimi nu se-nfruptă.

Trăiesc, de-un Ev încoace, printre umbre,
Precum asceții printre dogme sumbre,
În spectrul dintre hidrogen și heliu,
Tânjind la Nemurire, sfânt afeliu,
Mă țin, mă vor, mă recunosc ca frate,
Doar oamenii mă-njunghie în spate…

O umbră când voi fi, la rândul meu,
M-oi alungi, ușor, spre Dumnezeu…

luni, 13 iunie 2022
A doua zi de Rusalii

Facebooktwitterby feather