Eugen Serea
Zarzării
Pe strada mea sunt zarzării în floare…
Ce mult i-am așteptat să-mi odihnesc
A Învierii Sfântă Sărbătoare
În florile ce moartea o strivesc!
Din albele cățui înmiresmate,
Copilăria, dusă ca un fum,
Înalță către ceruri nestemate
De rugăciuni de mulțumire-acum…
Pe rug de vegetale constelații
În fiecare floare arde-o stea,
Părintele Luminilor din Spații
Să încălzească primăvara mea…
Iar ploile ne dau Apa cea Vie
De care însetăm ca de Eden
Prietenilor zarzări dar și mie,
Din vis de lut să izvorâm polen…
Când suflă însă vântul neprielnic
Îmi spun că a murit al meu April…
Dar zarzării, pe cruce stând, jertfelnic,
Petale ning…Și plâng și-s iar copil…
( vol. Ninsoare în august)


