FAMILIA – RĂDĂCINA VIEȚII
Crește viața din rădăcini de neam,
Ca să rodească iubirea pe ram!
Sărbătorită la fiecare 15 mai, din 1993 – Ziua Internaţională a Familiei are însemnătatea esențială ca fiecare zi a vieții pentru întreaga omenire și pentru fiecare individ al ei. Fără familie nu există viață, nici viitor care care să marcheze timpul vieții pe Pământ.
Obiectivul principal al acestei sărbători este acela de a sublinia importanţa familiei, fără discriminare în societate. Pentru acest deziderat, conștiința umană trebuie să includă în parametri existențiali, valori de ordin moral, precum toleranța și respectul în împărțirea sarcinilor casnice şi combaterea tuturor formelor de violenţă în familie.
Majoritatea familiilor din întreaga lume și-au schimbat structura, multe devenind mai mici – monoparentale – din cauza disensiunilor lipsite de rațiune și logică, acolo unde se instalează dictatura, discreditarea și sclavia în exercitarea obligațiilor gospodărești.
În România, care confruntă cu probleme de natură economică și socială, familia rezistă din ce în ce mai greu provocărilor lumii contemporane, afectându-i structura și existența.
De la familie învață copilul cum să se comporte, spre a deveni membri conștiincioși în formarea cuplurilor parentale, ca valoare spirituală a societății din care provine.
O contribuție esențială în formarea familiei are comunitatea Bisericii Ortodoxe Române, care îi atribuie un loc sacru în viață și societate.
„Familia este icoană și arvună a iubirii Preasfintei Treimi, întrucât în ea omul trăiește taina filiației, fraternității și paternității, respectiv bucuria de a fi copil, frate și părinte.” (Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române)
În prezent, doar 65% dintre familii din lume sunt alcătuite din cupluri care trăiesc împreună cu fiii de orice vârstă, sau cupluri în care trăiesc toți membri familiei extinse: părinți, copiii, bunici și nepoți.
Numărul în scădere al familiilor extinse şi numărul tot mai mare de familii monoparentale aduc în centrul atenţiei, problema protecţiei sociale asupra categoriilor vulnerabile din familii destrămate.
Din anul 1980 a început să îşi îndrepte atenţia către problemele familiilor și Organizația Națiunilor Unite.
În 1983, pe baza recomandărilor Consiliului Economic şi Social, Comisia pentru Dezvoltare Socială a publicat rezoluţia „Rolul familiei în procesul de dezvoltare” (23/ 1983), în care îi cerea Secretarului General al ONU să îmbunătăţească procesul de conştientizare a problemelor şi nevoilor familiale, ca factori factori de decizie, precum şi metode eficiente pentru a contribui la rezolvarea lor.
De asemenea i s-a solicitat Secretarului General să înainteze Adunării Generale ONU un raport bazat pe oportunitățile şi propunerile statelor membre, cu privire la proclamarea unui an al familiei şi a altor mijloace pentru a îmbunătăţi statutul şi bunăstarea celulei de bază a societății, în procesul dezvoltării sociale. Anul 1994 a fost declarat – An Internaţional al Familiei, iar din 1995, ziua de 15 mai este sărbătorită în mai multe ţări de pe glob.
Însemnătatea familiei în România și în lume
În România – Ziua Internațională această zi este marcată în fiecare an în duminica cea mai apropiată de 15 mai.
O altă zi dedicată familiei creștine de Biserica Ortodoxă este și prima duminică după 1 iunie, considerată Duminica părinților și copiilor.
Unirea dintre un bărbat şi o femeie, prin taina căsătoriei, este cea mai veche instituție de drept divin binecuvântată de Dumnezeu în Rai odată cu crearea primilor oameni şi instituită de Mântuitorul Hristos la nunta din Cana Galileii.
Potrivit învăţăturii creștine, familia este un așezământ dumnezeiesc, piatra de temelie. Bisericii lui Hristos.
„Familia este o mică Biserică. Tot acesta evidenţiază faptul că în familia în care bărbatul, femeia şi copilul merg pe drumul virtuţii, acolo locuieşte şi Hristos.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Despre însemnătatea familiei a scris și Părintele Dumitru Stăniloae.
Sfinţii Părinţi au lăudat la fel de mult căsătoria ca şi monahismul. Omul întreg este bărbat şi femeie. Bărbatul singur nu e om întreg; femeia singură nu e om întreg; numai împreună sunt omul întreg.” (Părintele Dumitru Stăniloae)
Principalele amenințări asupra familiei creștine vin chiar din societatea actuală, ce duc la degradarea morală prin egoism, iresponsabilitate și autosuficiență.
Egoismul se manifestă prin individualism și violență domestică, sau mai râu, divorțul și abandonul copiilor de părinți și al părinților vârstnici și bolnavi de copii, delincvență juvenilă, indiferență față de suferința altora.
„Egoismul sau individualismul este o luptă a omului împotriva propriei sale ființe, care a pierdut familiaritatea cu Dumnezeu, sensul sacru al vieții și iubirea smerită față de semeni.” (Sinodul Bisericii Ortodoxe Române)
Iresponsabilitatea atrage vicii și comportament imoral: alcoolism, droguri, concubinaj etc.
Ignoranța perceptelor morale exclude modelul familiei tradiționale și este catalogat de unii ca fiind învechit sau perimat. Mulți copii se nasc în afara căsătoriilor, pentru că tinerii preferă să trăiască împreună, fără binecuvântare sau unire sfântă în fața lui Dumnezeu și a Bisericii prin Taina Cununiei, fără a-și asuma toate responsabilitățile vieții conjugale și fără a căuta sfințirea vieții prin rugăciune și prin fapte bune.
Migrația este lacuna societății prin care tinerii emigrează, motivată de căutarea unui trai mai bun în alte țări a unui trai mai bun. Plecarea unuia dintre soți în străinătate a condus, adesea, la destrămarea multor familii sau la infidelitate conjugală.
„Între părintele plecat peste granițe și copiii săi, legătura de iubire familială slăbește în mod considerabil. Scoși din mediul firesc al familiei, copiii pot avea probleme de ordin afectiv sau pot suferi derapaje sociale, precum săvârșirea unor infracțiuni, deprinderea unor vicii sau patimi, comportamente dăunătoare lor și societății în care trăiesc.” (Sinodul Bisericii Ortodoxe Române)
Soluții la aceste probleme găsim în Biserică, prin programele sociale de sprijinire a celor vulnerabili și aflați în nevoi și prin sfaturile ierarhilor, preoților, părinților și scriitorilor duhovnicești din trecut și din prezent. Cu toții suntem datori să prețuim familia. Sfântul și Marele Sinod a subliniat faptul că aceste amenințări constituie o mare provocare pentru misiunea Bisericii în lumea contemporană.
„Biserica Ortodoxă cheamă cu dragoste pe fiii ei și pe toți oamenii de bunăvoinţă să apere fidelitatea față de sacralitatea familiei. Criza contemporană a căsătoriei şi familiei este rezultatul crizei libertăţii ca responsabilitate, al restrângerii acesteia la o realizare de sine orientată spre plăcere, al identificării ei cu mulţumirea de sine individualistă, cu autosuficiența şi autonomia, şi al pierderii caracterului sacramental al unirii bărbatului cu femeia, precum şi al neglijării etosului jertfelnic al iubirii.” (Sfânta Taină a Cununiei)
Ziua Familiei trebuie sărbătorită într-o atmosferă duhovnicească, prin rugăciune.
Rugăciune pentru familie
Doamne, Tată ceresc:
Îți mulțumesc pentru că m-ai ridicat pe picioarele mele, pentru a vedea și a mă bucura de lumina zilei din această viață pământească!
Îți mulțumesc pentru viața pe care mi-ai dat-o și pentru toate darurile vieții!
Îți mulțumesc pentru familia mea, pe care m-ai ajutat să mi-o întemeiez: bunici, părinți, frați, (fii, dacă sunt), și prieteni!
Îți mulțumesc pentru că ai rânduit să fim împreună și să formăm o familie!
Îți mulțumesc pentru sănătatea familiei mele!
Miluiește-i, Doamne, pe bunicii mei (se numesc), pe părinții mei (se numesc), pe frații mei (se numesc) pe fiii mei (se numesc), pe toate rudeniile cele după trup și pe prieteni!
Poruncește îngerilor Tăi să le fie călăuză spre bine și bună înțelegere, spre slava și cinstirea Ta, acum și pururea, în veacul veacului!
Amin!
*Rugăciune învățată de la mama mea – Sofia Filipoiu – în vremea copilăriei mele.
*Prețuiește familia așa cum merită. Ea te-a ajutat să crești și să evoluezi, te-a iubit și te-a făcut fericit mai mult ca toți prietenii pe care i-ai prețuit și omenit. Din patul suferinței numai familia te ajută să te ridici, te hrănește când ți-e foame și îți dă o cană de apă când nu poți să-ți mai iei singur. – Maria Filipoiu / despre familie
Maria Filipoiu
by