În liniștea din Sfânt lăcaș, se-aude glasul din Altar
Când rugăciuni către Iisus se-nalță pentru avatar…
Pătrunși de spiritul creștin, deschis le e auzul,
Ca slovele din Evanghelii purifice-le trupul.
Și, în smerenie, creștinii ce-s conectați în Duhul Sfânt,
Acoperiți sunt de lumina ce se revarsă pe Pământ
Printr-o fereastră încastrată în zidul gros, de secole,
În drumu-i de la astrul Soare, neîntâlnind obstacole.
Cu chipul mângâiat de soare, lumina-l face mai frumos
Pe cel ce sufletu-și deschide pentru intrarea lui Hristos…
Nimic nu poate să-l clinteasca dacă-n credință-i hotărât,
Oricât cel decăzut din ceruri l-ar vrea cu sufletul urât.
Deschidem, oameni buni, fereastra luminii ce din cer coboară!
Ne fie traiu-n legea firii și viața ne va fi ușoară…
Trimiși am fost spre mântuire pentru păcatul strămoșesc,
Ne-om duce crucea-n demnitate, cu noi și îngerii pășesc.
Veniți, cu toți, la rugăciune, fereastra inimii deschideți,
Lăsați în ea Lumina Sfântă ca-n lumea vie să pătrundeți,
Treziți-vă din somnul morții ce naște monștri fără chip,
Doar suflul rece-n ceafă-l simte cel ce clădește pe nisip.
5 oct. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor
by