Frumos și drag mi-a fost întotdeauna să scriu un gând, să adâncesc pe cuvântul din cuvânt urma unei amintiri duioase despre învățătorul și profesorii care m-au învățat carte. Însumi am profesat cândva întru slujirea aceasta nobilă…, am și uitat când, căci îmi vine să cred câteodată că nu mai țin minte și nu mai simt cele prin care am trecut îndelungul unui timp prin care este acum deja târziu pentru mine. Nu știu să își fi ocupat cineva timpul cu însemnarea vreunui rând despre mine, prin vreo fițuică, dar eu am făcut de multe ori aceasta și o voi face.
După aceste două luni trecute de la Festivalul Național Concurs de Folclor „Flori Popescu: minuțiozitatea și profesionalismul șlefuitorului sticlei transparente în pasiunea și competența profesorului dirijor de ansamblu folcloricBenone Sinulescu” (Buzău, 17-18 iunie 2023), nu mică mi-a fost plăcerea să revăd două distinse doamne, învățătoarea Cristina Paul Udrea, mama frumoasei și talentatei interprete de muzică populară laureată la festival, Alexandra Udrea și profesoara de muzică „vinovată” de aceasta, Flori Popescu. Nădăjduiesc să fructific un viitor prilej de discuții pentru alcătuirea unor note de interviu cu Cristina, mama Alexandrei, de altfel vinovată, la rându-i, în felul său, de întâmplări repetate, precum aprecierile supreme la concursuri muzicale, încă de când Alexandra era un puișor de îngeriță cu glas magic și chip fermecător – acum este o domnișoară nu cu mulți ani în urma ei ca să poți întrevedea exact unde o vei găsi mâine, dar nici puțini ca să nu observi că i-au înflorit bujorii în obraji – are optsprezece ani…!
Dar acum, pentru că ne aflăm de față cu profesoara Flori Popescu, dirijoare și conducătoare a Ansamblului Folcloric „Drăgăicuțele”, din Buzău, laureat la una din edițiile festivalului „Benone Sinulescu” și totodată cizelatoare ca șlefuitorul sticlei de copii cu aptitudini deosebite pentru interpretare muzical vocală – majoritatea laureaților festivalului de anul acesta fiind trecuți pe mâna sa ca aurul prin ciurul de cernut nisip – nu facem decât să împlinim datoria de a lumina și partea nevăzută a oglinzile umane în care strălucesc atât de luminos, de frumos și de grandios copiii și tinerii artiști cu diploma și cupa în mână, la spectacolul de gală al premierii.
Este o personalitate atât de frumoasă sufletește încât poți crede că florile în acest suflet înfloresc, soarele în acest suflet se aprinde, cântecul păsărilor în acest suflet are ecou, surâsul copiilor din acest suflet izvorăște, iubirea în acest suflet vibrează, armonia în acest suflet se catifelează, seninul cerului în acest suflet se limpezește…! Este o magistră a artei de a instrui vocal copiii artiști, de a-i îmbogăți teoretic, de a-i cizela educativ, de a-i forma pentru spectacol muzical și deopotrivă pentru comportamentul elevat uman.
N-ar putea desăvârși aceasta dacă însăși nu ar fi în toate chipurile foarte plăcută, elegantă la vorbire, generoasă, cu nobilă modestie, inteligentă, atentă să nu scoată în evidență contururi de împăunare stridentă. Buna-i măsură în tot, comunicarea liberă, bunăvoitoare, simțul umorului te aduce față în față cu frumusețea naturală și superbitatea feminină ce impun deopotrivă respect, admirație și dorința revederii cu ea.
Unii dintre elevii pregătiți dintru începuturi de către profesoara Flori Popescu sunt în continuare sub aripa sa, alții și-au luat zborul, se pregătesc în prezent cu noi profesori, fiecare la școlile pe care le urmează. Fără încercarea extrem de nefericită de a scade un merit și a mări un altul, mai jos enumerăm o parte dintre acești copii elevi ai profesoarei Flori Popescu sau, după caz, a altor profesori, în continuare, ei, copiii știind cel mai exact titularul meritelor și proporția cea dreaptă: Flavia Cochirleanu, Robert Vlad, Andrei Dinu, Maria Diaconu (pe care profesoara o vede o viitoare Flavia), Alexandra Udrea, Maria Rovana Băducu, Vlad Pascu, Sara Pascu, Elena Militaru, Daria Istrati (enumerarea poate continua dar deocamdată căutăm să evidențiem nume deja afirmate ori chiar cu notorietate).
Și portretul în cuvinte al profesoarei de muzică Flori Popescu se poate prelungi în desen și colorism, dar el fixează ceea ce este certamente legat de calitatea sa de profesor cu vocație, de pe mâna căreia au ieșit la lumina soarelui scenei copii talentați ce au promis și promit, au confirmat și vor confirma.
Doar o frază de încheiere, fundamentală: Respectă copiii, îi iubește și îi pregătește cu asumarea răspunderii și profesionalism; copiii săi sunt cum îi sunt și îi vor fi și elevii, nici nu ar fi putut fi altminteri; soțul său este bun, înțelegător, o susține, îl merită și o merită; poartă un respect nemăsurat pentru Benone Sinulescu, artist etalon pentru ea și elevii săi care i-au preluat din repertoriu multe cântece, fiecare dintre ei interpretând cel puțin o melodia de a sa și, de asemenea, de a Irinei Loghin.
Aceasta este profesoara de muzică Flori Popescu. Nici nu putea fi mai frumos, mai demn de respect și admirație, altfel…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..