GÂNDURI NĂPĂDIND ÎN CETE…
#AnnaNoraRotaru – autor
Gândurile-mi născute, din jelanie, doruri și dorinți,
Mâna iute mi le-așterne, de-a valma-ntr-o suflare…
În strâmbe rânduri scrise sau, ordonate și cuminți,
Cuvinte pietre, gheață-n bulgări și lavă de fierbinți,
Care încotro luând zborurile, fiecare la-ntâmplare,
Făr-o-anume țesălare…
Când plouă toamna-n suflet, când iernile mă ning,
Nădejdi închid în versuri, speranțe de-a-mi-aduce…
De-mi sângerează talpa, alte țărmuri vreau s-ating,
La nenoroc, necazuri, griji, lumin-aș vrea s-o sting,
Fumul acoperindu-le pe toate, foc, jar să le usuce,
Ca nouă zi să nu apuce…
Când furtunile de gânduri plăsmuiri grotești urzesc,
Cănd iubirile-mi deșarte se răzvrătesc și mă inundă,
Versuri buimace mi se-aștern, pe file se-mpânzesc…
Din insomnii și agonii, din vise, coșmare mă trezesc,
Simțirile-mi dezmeticite, pe val în valuri mă abundă,
Mă înalță, mă cufundă…
Pe file-aștern ce simt: cum sub tălpi geme pământul,
De-atâtea ofuri pe deasupra și zângânit de oseminte…
Cum zâmbetul ne-ngheață, pe buză murind cuvântul,
Cum timpu-ncremenește și cum ades muțește cântul,
Cum se uită iubirile aprinse, cu-nfierbântate jurăminte,
Ca schimbare de veșminte…
Mai scriu de zori, flori, fluturi, cum sămânța încolțește,
De nisip și briza mării, de val, talaz și vântul cum adie…
Cum din înalții munți pornind, la vale izvorul șopotește,
De primul fulg de nea gustat, pe frunți când se topește,
De tristeți și bucurii, de regrete, melancolii și psalmodie,
De iluzii, perfidie, tragedie…
Astea toate le înșir, precum mintea mea mă îndeamnă…
În jur, maldăre de file umplu, îngrămădindu-se versete…
În mine mă scufund, avalanșa mă prinde, mă sugrumă,
Că-mi simt ochii arzând, acoperiți de ceață și de brumă,
Pân’ ce gura cuvintele-mi usucă, simțind o arșiță și sete,
De gânduri năpădind în cete…
____________________ NORA ____________________
versuri din vol. __ „Gânduri pe malul tăcerii” __