Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Poezie pentru copii » Gânsacul și țânțarul

Gânsacul și țânțarul

Un gânsac proprietar
Și vecinu’ lui țânțar,
Se certară cu năduf
Pe un adăpost de stuf.
Și sărind pe un mosor
Gânsăcelul bălăior
Se duse la tribunal,
Cu țânțarul în jurnal.
Ținându-l în pumnu-i strâns,
De țânțar așa s-a plâns:
-Domnule, să-mi faci dreptate,
Că mă-mpunse pe la spate !
Dumneata ești înțelept,
Dar țânțarul e șiret.
Ce e drept să fie lege…
Păgubit sunt, se-nțelege.

-Mult stimate inculpat
Te faci foarte vinovat.
-Vinovat, c-am înțepat ?
Așa Domnul m-a lăsat.
Toţi sar și am mâinile legate
El reclamă, și cu bani o să afle și dreptate.
Nimeni pe sărac nu-l lasă
Să spună adevăru-n faţă;
Toţi îi pun căluș de-nvaţă
Neaverea doar prin gesturi să-și arate.

-Mai bine să faceți pace
El înțeapă… N-am ce-i face.
Că țânțarul e țânțar,
Pișcă și un armăsar.
Cel care-și jelește amarul
Prin procese, c-așa-i place,
Să lase drumul Sfădarul
Și s-alegă drumul Pace.

din cartea pentru copii netipărită – Povești din Călimară –

Camelia Opriţa

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.