După un periplu literar bine conturat sub penița condeiului creativ, Mariana Vicky Vărtosu aduce confesiuni reprezentative din spațiul transnațional, mai exact din vechea Grecie- Elada, locașul mistic dăruit zeilor Olimpului. Însumând peste treizeci de apariții editoriale, printre ele aflându-se și variante în limba engleză care reprezintă onorific numele autoarei, ,,Pelerini prin Elada’’, apărut la editura Pim, 2023, vine cu o notă de prospețime și aduce în fața lectorului prin prisma interculturalității, elemente prezentate constant sub formula antitezei existențiale. Aparent jurnal-confesiune, rolul misionar al autoarei în prezentul volum, este acela de a face cititorul să mediteze atent la toate formele de transpunere cognitivă ale conștiinței umane. Prezentarea contactului dintre culturi diferite, periplu permanent între ficțiune-realitate, captivitatea între divinitate și mistic, translația interioară între rătăcire și regăsire identitară, denotă o inițiativă literară bine experimentată a autoarei în arta creației.
Asemenea Norei Iuga în ,,,Berlinul meu e un monolog’’, redactarea confesivă poartă un iz de independență prin expunerea incipientă a argumentelor care evoluează spre elementul din metatext, acesta purtând și egida unui lait-motiv,, aleargă-moarte’’. Metadiscursul capătă ușor, ușor, forma dialogului prin expunerea situațiilor exterioare, fiind redate clar reperele geografice ce urmează a fi vizitate, pe alocuri lăsând impresia unui ghid turistic. Introducerea personajelor sunt încă din prima parte a relatării bine conturate, examinarea lor făcându-se inițial prin lupa aparențelor, apoi așezate într-o lumină a adevărului, a descoperirii personalităților interioare.
Deși mărturisirile duale, certe-incerte, se fac la nivelul confesiune-jurnal, ipostazele substantivului ,,pelerin’’ capătă o serie de conotații generate adeseori de marile teme existențiale ale ființei umane. Titlul, în fapt, duce spre o normalitate cotidiană și reală a interculturalității prin vizitarea altei țări, implicit altă cultură, altă identitate regională, în care nuanțele metaforice se transpun și într-o lume ficțională prin intermediul conștiinței. Autoarea, narator și personaj principal, creează o lume mistică pe de o parte, lăsând cale liberă personajului Ypomonica(Ipomoni-,,Sfânta Răbdare˝), să-și creeze ca ax central întreaga poveste. Tema principală – călătoria- prezintă în substrat sentimente existențiale trecute prin filtrul conștiinței(fuga de moarte, meditații interioare, antiteze exterioare și interioare) .
Revelator pentru pelerinajul literar propus sub această formulă, spiritul polemic și aventurier al naratoarei, face demersuri în căutarea identitară pe mai multe planuri aflate întotdeauna în antiteză: divin -mistic, umbre-lumini, certitudini-incertitudini. Configurarea spirituală efectuată prin invocarea divinității și de fapt, motivul principal pe care se bazează întreaga poveste confesivă (pelerinajul), vine ca o reflexie în oglindă, mizând pe căderea în abis prin imaginarul personajelor mistice. Invitația lectorului de a deveni părtaș la meditația asupra condiției interioare proprii, se face arbitrar prin divin-mistic, subvenționând implicit autenticitatea unui realism magic, specific autoarei. Palierul realității așază succint sub lupa judecății individuale contactul dintre culturi, tehnica estetică fiind armonios prezentată prin nomenclatura de amănunte care este redată cu multă minuțiozitate. Punctele turistice definesc interculturalitatea, ea având un aport lizibil deschis cititorului. Astfel, aceasta este realizată prin prezentarea la nivel senzorial al parfumului uleiului de măsline, gastronomic (arta culinară) , ,,viața de noapte atrăgătoare, dar periculoasă a Atenei’’(nivel vizual și perceptibil), buticurile pline cu bijuterii și amuletele zeităților elene, acordurile muzicale din sirtaki ( ,,Zorba Grecul’’-nivel auditiv), dar și mențiunea clară, lingvistică, a faptului că, ,,localnicii nu vorbesc deloc limba engleză’’.
Absența complexelor este prezentată fragmentar pe o linie ficțională bine identificată și ridicată la nivel de superioritate, prin pluritatea viziunilor senzoriale trecute și ele cu mare eficiență sub filtrul conștiinței. Invocarea ,,femeii Kallos’’și reconstruirea repetitivă a personajului ,,Ypomonica’’, fac din aceste concepte elemente caracterizabile ale personajelor, acestea fiind redate prin echivalențe mistice, inclusiv la nivelul personajul masculin ,,Thasos’’. Toate relatările induc circularitatea faptelor, calea dinspre realitate și ficțiune culminând pe diagonală cu raportul dintre cele două lumi: cea reală și cea ficțională. Antiteza este efectuată accentuat și prin raportarea la personajele masculine: ,,Fiul Soarelui’’ versus ,,Thasos’’, primul reprezentând divinul, calea spre sacralitate, pastorul primordial ce invită spre purificare, spre calea ascetică, al doilea personaj -calea spre cădere, ispită și rătăcire abisală. Împletirea celor două lumi prin diagnoză la prima vedere, au o abordare subiectiv-impresionistă, însă sensul deslușirii acestui periplu spiritual, capătă cu adevărat conotații finale, misionare: regăsirea identitară și ,,fuga de moarte’’, exprimată ușor ironic de către naratoare. Calea căutării este investigată la nivel interior prin definiția metaforică ale identităților Kallos și Ypomonika, ce se conturează într-o concluzie finală prin postura duală de eudemonism și meraki.
Având universul simbolic conceptual menționat în fraza anterioară aproape de suflet, autoarea punctează într-un ,,catehism’’ al recunoașterii, că sensul cheie al nostru pe pământ, este acela de a dogmatiza esența de pelerin, misiune care duce indubitabil la regăsire, iertare, împăcare cu sine-divinitate. Într-un joc ce amintește de Baltasar Gracian-,,Toate lucrurile trebuie privite cu susul în jos dacă dorești să ai în față adevăr’’(,,Criticonul’’), povestea în sine expusă într-un limbaj ușor ironic și subtil, revendică premisa de a trata grijile cotidiene sub un aspect dezinvolt, ,,fuga de moarte’’, având o circularitate perpetuă în existența ființei umane. Partea finală pusă între paranteze de proximitatea muzelor interioare, imortalizează intensa meditație eseistică, asemenea unei odisee părtinitoare, prin care Mariana Vicky Vărtosu, invocă ascetic un periplu râvnit permanent în acest univers. Lăsând o urmă a eternității prin brevetul scriitoricesc, autoarea găsește ca soluție definitorie sub ecoul creativ din climatul vremurilor și a vremii, un îndemn stăruitor, inclusiv prin oblăduirea cuvintelor: Memento mori–Carpe Diem, omul -pelerin, pelerinaj, experimentator, trecător….
Geanina Bîrlădeanu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..