Ce sunt gemenele, știți?! Și totuși nu este destul să știți, trebuie să și simțiți, trebuie să și înțelegeți…!
Căci sunt două flori de iubit, sunt de două ori câte două brațe de îmbrățișat, sunt de două ori câte doi ochi de contemplat, sunt de două ori câte o inimă, de vorbit cu fiecare dintre ele într-un fel anume al aceluiași glas…!
Oriunde ar fi una dintre gemene sunt amândouă, numai una dintre ele dacă vibrează veselă vibrează și cealaltă, numai una dacă suferă, suferă și cealaltă – asta înseamnă gemenele.
Gemenele…, două în loc de una, una în loc de două: două și aceeași, aceeași de două ori…! Două iubiri, aceasta sunt gemenele. Un crez justificat de două ori, o împărțire la doi, cu rezultatul doi, o întrebare fără răspuns: care geamănă seamănă mai mult cu cealaltă?!
Ce minune, mama lor dorește arzător o fiică și primește minunat două! Două grații, două surâsuri, ca și cum ar fi fost la florărie iubire de cumpărat, iar o mamă primește două flori.
Mirabil…! Două flori pe care nici acum poate luna nu le identifică separat, lăcuindu-le cu argint deopotrivă. Poate doar mama lor, azi în grădinile cu florile cerului le-ar deosebi exact, cum o făcea cândva nu ca să nu hrănească de două ori pe una, nu ca să nu se joace de două ori cu una, nu ca să nu sărute de două ori trandafirul obrajilor uneia, nu ca să nu se topească de drag de două ori în brațe cu una, căci pe acestea le făcea fără măsură și ordine. Se numesc Marinela și Camelia.
Însumi încerc cu oglinda privirii să le separ, cu gândul să le caut după nume… Însumi am nevoie de confirmarea împrejurărilor pentru a le nimeri numele și adresa. Le știu din copilărie, iar copilăriile noastre nu datează de azi dimineață. Nu le uit, cum niciuna dintre ele, de exemplu, nu poate să uite ziua de naștere a celeilalte, cum niciuna dintre ele nu se întreabă niciodată ce mai face cealaltă, cum niciuna dintre ele nu se întreabă cum mai arată cealaltă…, dar eu, pur și simplu nu am indicii sigure ca să nu încurc pe una cu cealaltă.
Marinela și Camelia…! Numele este cea mai clară coordonată de diferență, nimic altceva, din punctul meu de vedere – de fapt eu despre gemenele acestea frumoase și dragi mie nu am puncte de vedere, ci virgule.
Dar, Doamne, într-o lume românească a exacerbării faptului divers într-un interminabil simpozion național de impresii politice, nația noastră e atât de înfierbântată și egoistă încât dacă unii ar avea frați gemeni i-ar întrebuința ca piese de schimb. Nu sunt astfel, slavă Domnului. Ba îmi sunt așa de dragi gemenele Camelia și Marinela încât dacă regret ceva în termeni de limite de apropiere și distanță între noi este faptul că nu sunt și eu geamănul lor…! N-a fost să fie, cum ar fi spus Emil Cioran…! Dar altceva a fost și va fi: le iubesc. Sunt frumoase, sunt blânde, sunt bune, sunt plăcute, sunt vesele, sunt fine, nobil de fine în conduita interumană…, sunt cum nu este dat să fie la tot pasul doamnele ce-mpart cu noi pala de căldură a soarelui, ungherul de acoperământ de cer și locul de umbră pe pământ…!
Camelia și Marinela, gemene frumoase față de care singura mea abatere nu este alta decât că încurc mereu pe una cu cealaltă. În rest le iubesc pe amândouă întotdeauna și involuntar egal, câtă vreme n-am unități diferențiale de măsură pentru două frumoase asemenea…!
Vin sărbătorile ieșirii din timp al anului și poate, cine știe al câtora dintre noi. Seara aceasta e una în care cred că voi adormi mai târziu, ca în serile de curând trecute și serile ce vor urma câte va mai fi să fie ele, iar în capul patului nu mă trage inima, așa că mai zăbovesc la altarul jertfei de a scrie frumos despre gemenele Camelia și Marinela, ceea ce mi se pare la fel de frumos și bun pentru hrănit inima mea fără somn, odihnită neîndeajuns și schingiuitor ca și cum aș dormi din somnul altuia, surghiunuit la pat și cu lacrimi în suflet…!
( Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..