Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » George Rîurel Bălan: Dor

George Rîurel Bălan: Dor

Cuvintele se nasc și mor,
prin lume unele colindă,
purtate-adesea de un nor,
pe care-au reușit să-l prindă.

Sunt sfâșiate în duel
de altele ce-s mai vivace,
iar tată le-este un penel
cu ac de ale lor cojoace.

Când intră dânsele în dans,
se naște-atunci o nouă limbă
și, împreună, în avans,
pe-albastrul Cerului se plimbă.

Doar unul e cuvântul „dor”.
El nu s-a dus, nicicând, în lume,
căci n-a suit nicicând pe-un nor
și nici nu-i plac aceste glume.

Apare numai în amurg
și, singur, uneori, se joacă
sau împreună cu-al său murg,
ce îl învață cum să tacă.

Îi ține coama cea bălan
și zarea-ntreagă o colindă,
supravegheați de-un pelican,
ce Soarele-a dat să-l aprindă.

El poart-un tricolor la brâu,
să-i țină iia cea brodată,
spălată-n susur, la un râu
și în lumină, iar, scăldată.

Din straiță scoate-un măr gutui,
înghite pelicanu-un pește,
el fu ‘nainte-acuma nu-i…
Cu aripile vânt lovește.

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.