DOUĂ ASTRE

Rătăciți în Spațiu-Timp,

Între lumile Celeste,

Sorii mor sau strălucesc,

Peste clipa ce mai Este.

Picurii de vrajă plini,

Din mareea Univers,

Se coboară printre spini,

În tăcerea dintr-un vers.

Cu suspine plânge cerul

Și pământul tot așa,

Doară sufletul cunoaște

Dor de el, dorul de ea.

Două stele lucitoare,

Ce se-aprind prin galaxii,

Se pogoară peste lume

Spre lumina celor vii.

Dalba lor lucire sacră

Ne îmbracă-n amintire,

Dulce, blândă și pioasă,

Venind dincolo de fire.

Lacrimile curg cascade,

Totu-n jur stă vijelie,

Stelele cu-a lor lucire

Sunt, dar cât or să mai fie?

Steaua-mamă, astrul-tată,

Călători în multivers,

Sunt acum singurătatea

Vieții veșnice în mers.

Viață nouă printre stele

Nu din milă au primit,

Sufletelor lor de jertfă

Domnul casă le-a gătit.

Mir de nard aduce-n aer

Doar tabloul lor pictat,

Dintr-o lume ca o glumă,

Doar ce-a fost adevărat.

Mâini întinse-n rugăciune

Spun povestea vieții lor,

Pe pământul plin de tină,

Zile tainice în zbor.

Vieții noastre trecătoare

Dorul pentru voi e scris,

Cerul tot acum ne arde

Cu un gând la voi promis.

Zilelor, căuș de spumă,

Nopților, leagăn de vis,

Le sunteți scut și putere,

Floare-n câmpul neucis.

Rătăciți în Spațiu-Timp,

Între lumile celeste,

Sorii mor sau strălucesc,

Peste clipa ce mai este.

Picurii de vrajă plini,

Din mareea Univers,

Se coboară printre spini,

În tăcerea dintr-un vers.

Două astre lucitoare,

De pe bolta înstelată,

Ne veghează neîncetat

Fără timp și fără plată.

© Gheorghe A. Stroia

România, 04 + 06 iunie,

în amintirea mamei – Aurica și tatălui – Andrei, două astre lucitoare.

by

Referinţă Bibliografică

Gheorghe A. Stroia: DOUĂ ASTRE (Părinților mei : Andrei și Aurica)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 iunie 2022