ROUĂ
Un bob de rouă
pe-aripa
timpului nescris,
grăuntele
din moara clipelor
uitate în abis,
nici gând,
nici rugăciune
nu sunt,
ci doar un călător
pribeag
peste pământ.
M-am bucurat
mereu
de-al zilelor căuș,
n-am fost obraznic,
nu sunt
nici jucăuș,
nu m-am născut
uscat, dar verde
nu am fost
și de un veac
repet al
vieții rost.
Am râs cu poftă
de-am simțit
astfel,
plânsu-mi născut,
nu l-am oprit
defel,
am ridicat ades
și glasul
tremurând,
ori am tăcut,
să pot
cânta curând.
Nu sunt nimicnicie,
nici mare
nu mă cred,
sunt fir de praf,
pe strună
de aed,
coroană aurită
nu am purtat
pe frunte,
mi-am înfrânat
cu sârg gândirile
mărunte.
Nu mă socot
din neamuri
cel ales,
am îndrăznit
sfios și
clipa am cules,
nu am lăsat-o
nicicând
să ofilească,
nici sufletului
meu lumina
să-i pălească.
Am adunat
prietenie, cu
încăpățânare,
în inima de foc
am strâns
suspinul mare,
nicicând
nu am păstrat
doar pentru mine,
am împărțit
și răul, și bunul
meu cu tine.
Mă rog
la Dumnezeu –
stăpânul tuturor,
când ceasul
va suna ca
dorul călător,
să mă trimită-n
praful din steaua
neucisă,
să-mi dăruie
un strop din
roua cea promisă.
© Gheorghe A Stroia
România – 27.04.2022
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..