SPRE LUMINĂ
cititorilor mei
Am întrebat
adesea, ce cuvinte
să leg, în carnea
căror slove
să mă ascund,
să mă dezleg,
iar de găsesc, în ele,
aromele de tei,
oare, când se-ntâlnesc,
se zămislesc scântei?
Ești tu, Cuvânt,
adesea, o cărare,
pe care nu o urc
mereu cu gingășie,
ești furios, ți-e silă,
mai ai, în buzunar,
la piept, răbdare, milă?
Ești tu, Cuvânt,
adesea, un balsam,
un cântec ce se-aude
peste văi, ți-e foame,
îți e sete de oamenii
ascunși în poame?
Ești tu, Cuvânt,
adesea, un potir
în care strigă
trupul sfânt „VENIȚI!”,
oare ești adevăr,
putere, ți-e groază
de războiul dintre noi,
îți este dorul nesfârșit
lumina albei ploi?
Iar dacă tot te scriu
în forme infinite,
nu-ți sunt stăpân
atoateștiutor,
ci doar un sclav
al întrebărilor,
nu cred că-ți
voi afla mereu
nuanțe potrivite,
dar sper că-n
suflete curate,
ele vor rămânea,
pe veci, întipărite.
Știu, voi afla, neîncetat,
la ceas de înserare,
dacă-i indiferență
sau dacă slova doare,
dacă-n icoana
umbrei tale
la care mă închin,
sufletul meu
se-ascunde în senin.
Nu știu de voi găsi
mereu, mereu,
cărarea, dar dacă
doar și un mărunt
cuvânt de-al meu alină,
atunci și tu, și eu, și el,
vom merge împreună
spre Lumină!
© Versuri și pictură: Gheorghe A Stroia, România, Bacău, Făurar ’24
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..