Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » NECROLOG » Gheorghe PÂRLEA: A plecat la Domnul, ca sol al românilor basarabeni, poetul și tribunul NICOLAE DABIJA

Gheorghe PÂRLEA: A plecat la Domnul, ca sol al românilor basarabeni, poetul și tribunul NICOLAE DABIJA

Începând din 2001 (iată că se împlinesc 20 de ani), o conjunctură favorabilă care poarta numele universitarului dr. Vasile Șoimaru, m-a angrenat în observarea fenomenului basarabean. Nu doar de pe malul drept al Prutului, unde mi-i traiul, ci și aflându-mă din când în când în stânga Prutului. De atunci încoace am avut privilegiul (și încă îl păstrez) să mă fi întâlnit cu români basararabeni de o deosebită calitate intelectuală și morală, cărturari și artiști, să mă fi aflat în compania dumnealor în Basarabia și în Țară cu prilejul unor evenimente cultural-spirituale incluse dezideratului apropierii celor două maluri de Prut. Și trebuie numaidecât să adaug că pentru asta am beneficiat, din partea iluștrilor intelectuali basarabeni, de un credit moral care a atenuat (cât de cât) insolvabilitatea mea în raport cu alura culturală a distinșilor basarabeni.
Între oamenii aceștia dedicați cetății, în preajma cărora m-am aflat – desigur, eu într-un firesc plan secundar – s-a aflat și scriitorul și tribunul Nicolae Dabija, a cărui plecare la Cer e, astăzi – 12 martie, 2021 – înscrisă în răbojul Istoriei. Pe scriitorul și publicistul de la Chișinău l-am receptat întâi ca pe un ilustru cărturar, poet de anvergură internațională. După premiile pentru poezie primite în sânul altor națiuni (în Italia, Franța, Macedonia, Serbia, Cuba – cele de care am eu știință) numele lui Nicolae Dabija, presupun, e printre cele mai rostite nume de poeți români contemporani în societatea literară internațională. În ultimii ani poetul a trecut apoteotic granița dintre poezie și roman, hotar despre care poetul Nicolae Dabija păstra credința că nu există, că singurul gen literar e poezia, proza existând în măsura în care include poezia. Poate datorită acestui concept, romancierul Nicolae Dabija, prin romanul „Tema pentru acasă”, a produs un răsunător record literar: cel mai citit roman în rândul cititorilor de limbă română (am fost printre cititorii ediției a doua, primită chiar din mâna autorului), tipărit în opt ediții și tradus în Franța și SUA în tiraje impresionante. În Franța există deja un sondaj specializatm relativ recent, asupra celor mai citite cărți de către francezi, sondaj în care „Tema pentru acasă” ocupă locul cinci. Cărțile mult regretatului Nicolae Dabija (parte însemnată din ele) se află, donate cu dedicații și autograf, în biblioteca mea și în cea a localității mele. De asemenea, posed/ posedăm o colecție a publicației „Literatura și Arta”, al cărei redactor-șef îi era de trei decenii. De ani de zile citesc acest săptămânal al scriitorilor din R. Moldova, uneori în format tipărit (atunci când ne vizitează conf. dr. Vasile Șoimaru, cu „biblioteca” sa ambulantă), iar frecvent, în format electronic.
Dar receptarea mea asupra personalității lui Nicolae Dabija a fost dominată de remarcabilul activism al scriitorului și publicistului basarabean în cadrul mișcării de renaștere națională în Republica Moldova, proces premergător readucerii Basarabiei în trupul Țării din care a fost smulsă prin așa-zisul Pact Ribbentrop-Molotov. Și, în context, e de remarcat capacitatea sa în a organiza și conduce foruri civice de mare anvergură. Nicolaee Dabija a fost perceput ca fiind un autentic lider de conștiință românească, de natura celor pe care îi știm din cărțile de Istorie. A fost fondatorul și conducătorul Forului Democrat al Românilor din R. Moldova, care concentrează, în spiritul aceleeași cauze românești, circa o sută de organizații și asociații, însumând peste o sută de mii de membri. În Consiliul director al Forumului al cărui președinte era se află cei mai reprezentativi intelectuali români din R Moldova, ceea ce a accentuat reprezentativitatea lui Nicolae Dabija ca lider de opinie și acțiune. La 98 de ani de la Marea Unire de la 1918, FDRM și alte câteva organizații au înființat, tot sub auspiciile lui Nicolae Dabija, Sfatul Țării II, organism unionist cu o structură nonguvernamentală constituită din 138 de membri, aleși de 1700 de delegați. În alcătuirea forului unionist cu numele celui de la 1918 se află departamente specializate, în responsabilitatea unor profesioniști cu notorietate. Sfatul Țării II este reprezentat de toate categoriile sociale și are o viziune clară asupra Unirii R. Moldova cu România, prefigurând, ca fază intermediară, o entitate statală duală, ce ar fi acceptată de dreptul internațional.
Chiar dacă împlinirea proiectului lui Nicolae Dabija trenează încă, starea de spirit optimistă pe care acest forum o inducea era strâns legată de numele scriitorului-academician, tribun al cauzei făuritorilor de Țară Românească, cărora Nicolae Dabija le moștenea clarviziunea și râvna.
Eu, unul dintre cei mulți care cunosc (în ce mă privește, doar atât cât îmi permit receptorii mei „senzoriali”) și gustul, și aroma fructului cules din Pomul pe care l-a întruchipat scriitorul-tribun, mentorul național al Basarabiei Nicolae Dabija, fac aici, reverențios, dovada durerii despărțirii ireversibile de cel răpus azi de nemilosul virus SARS CoV-2 – parcă anume, de o… „tulpină antiromânească”, tristă impresie în sânul românilor basarabeni pe seama variantelor de tulpini ale acestui perfid virus global, poate și „globalist”. Cine știe cum va fi găsit virusul locul vulnerabil din călcâiul acestui Ahile basarabean, căci noi îl știam pe Nicolae Dabija sănătos, activ, omniprezent fizic în spațiul românesc și în universalul peisaj al Poeziei.
Cei care credeau că dreapta rânduială a Istoriei pentru malurile Prutului se va reîmplini cu, și – în mare măsură – prin obolul lui Nicolae Dabija, primesc azi o dramatică lovitură. Căci au rămas fără General, fără osârditorul comandant civil de pe frontul luptei lor pentru readucerea Acasă a Basarabiei. Dar… poate că asta era strategia lui Nicolae Dabija, în rezonanță cu Cerul. Mihai Eminescu și Grigore Vieru așteptau să se împlinească, acolo Sus, o troică poetică de maximă vigoare românească. Firește, pentru pledoaria lor Pro Basarabia la Domnul.
Fie-i (Fie-le) misiunea ușoară!
Gheorghe Pârlea, Miroslovești, judetul Iași

Facebooktwitterby feather