GUILLERMO EDUARDO PILÍA

ZECE POEME INEDITE*
(În tălmăcirea lui Eugen Dorcescu)

NACIMIENTO DEL CANTO

Hay poemas que nacen a la hora del gallo,
como en los tiempos en que al alba repetía:
Oh Dios, tu eres mi Dios, por ti madrugo,
mi alma está sedienta de ti;

otros que surgen cuando pasa la jauría
y hay alguien que yace en lo oscuro
con los ojos abiertos y el cuerpo cribado;

hay versos que se hilvanan en la espera
de una sala de hospital, de un andén,
de que llame un amor incomprensible:
líneas que la noche avienta por pudor
con su aliento de lobo.

NAȘTEREA CÂNTULUI

Există poeme care se nasc la ceasul cocoșului,
ca în vremurile când în zori repeta:
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut
dis-de-dimineaţă.
Însetat-a de Tine sufletul meu;

altele care răsar la trecerea haitei
și cineva zace în beznă
cu ochii deschiși și trupul chircit;

există versuri ce se încropesc în așteptarea
dintr-o sală de spital, de pe un trotuar,
în așteptarea unei iubiri ne-nțelese:
tot atâtea elanuri pe care noaptea, pudică, le alungă
cu suflarea ei de lup.

OFICIO DEL RECUERDO

En el patio de casa
se apagaba en mi niñez la cal viva
para enjalbegar las paredes.

Las cosas son, pero acaso incompletas:
un cuadrado de luz, las nomeolvides,
el olor de una espuerta, un globo rojo,
cierta carne cubierta por las moscas:
van por el mundo en volandas
buscando quien las nombre.

Cada día regresa
algo mío y anida en mi boca
mendigando existencia.

OFICIUL AMINTIRII

În curtea casei
se stingea, în copilăria mea, varul,
ca să se albească pereții.

Lucrurile există, dar pesemne sunt nedesăvârșite:
un pătrat de lumină, florile de nu mă uita,
aroma unui coș, un balon roșu,
o bucată de carne acoperită cu muște:
străbat, cu toatele, lumea în zbor
căutând pe cineva care să le numească.

În fiecare zi revine
ceva din ce-i al meu și mi se cuibărește în gură
cerșind existență.

PUEBLO DE CÓRDOBA

Aquí está Orión
en el cielo extraordinario:
con el hombro apoyado en Betelgeuse
y el pie izquierdo en Rigel.

Y esta imagen se parece al olor
de la tierra llovida que uno guarda
como alcanfor de la memoria.

Había tanta eternidad,
tanto infinito —amor— mientras abajo
el pueblo entero sonaba a verbena…
Mientras tácita arriba Aldebarán
señalaba el camino de las Pléyades.

ORAȘUL CÓRDOBA

Iată-l pe Orion
pe cerul nesfârșit:
cu umărul sprijinit pe Betelgeuse
și cu piciorul stâng în Rigel.

Această vedenie e asemenea izului
de țărână îmbibată de ploaie,
camfor al aducerii-aminte.

Era atâta veșnicie,
atât infinit — iubire — în timp ce dedesubut
orașul întreg răsuna a sărbătoare…
În timp ce deasupra Aldebaran
arăta în tăcere drumul către Pleiade.

NIEBLA DEL VIAJERO

Muchas noches en viaje:
de tanto ver el alba tras un vidrio
se anega en esa niebla el corazón.

Anhelo de llegar
que en el arribo se vuelve al instante
ansiedad de partir.

Qué pájaros levantaban el vuelo,
desde la bruma matutina…
Qué pueblos bostezaban en lo oscuro…
Desconocer en dónde se está ahora,
si el reloj ha seguido su camino,
siquiera si es verdad o si es un sueño.

CEAȚA CĂLĂTORULUI

Multe nopți pe drum:
de atâta contemplare a zorilor din spatele ferestrei
inima se îneacă în ceață.

Dorința de a ajunge
care la sosire se preschimbă fulgerător
în anxietatea de a pleca.

Ce păsări își luau zborul,
din pâcla dimineții…
Ce orașe căscau în întuneric…
Neștiind unde te afli acum,
neștiind dacă ceasul și-a continuat călătoria,
neștiind nici măcar dacă este adevărat sau dacă-i un vis.

ALBUR DE LA MEMORIA

El viento movía los cables
de las barcazas y los hacía sonar
como si fuesen llamadores de ángeles.

Había cosas infinitas
para guardar en la memoria:
el mar verdoso y su estruendo,
el islote, el oscilar
de las palmas reales, la sonrisa
de los vendedores de puros.

Quién sabe por qué sólo ese sonido
de los obenques con su dosis de tristeza
se ha quedado en este eco de palabras.

HAZARDUL MEMORIEI

Vântul clătina cablurile
barcazurilor și le făcea să sune
ca și cum ar fi fost chemători de îngeri.

Existau realități infinite
demne de a fi salvate în amintire:
marea verzuie și vuietul ei,
insula, legănarea
palmierilor regali, zâmbetul
vânzătorilor de trabucuri.

Cine știe de ce doar acel sunet
al cablurilor cu doza lui de tristeţe
a rămas în acest ecou de cuvinte.

21 DE JUNIO

Dicen que veinticuatro grados Celsius
tiene el Mar Negro en este día
en que el sol entra en Cáncer.

Detrás de esta costa está el Asia
—llena de nombres que de niño repetía—
y muy lejos de aquí hoy es invierno:
en la tierra que amo, que ya añoro
en el olor a tilo de Constanza.

Hermoso y cruel
es el lugar de donde vengo:
donde nací a tu amor, donde este día
hay lluvia y moja las cenizas de mi padre.

21 IUNIE

Se spune că douăzeci și patru de grade Celsius
are Marea Neagră astăzi
când soarele intră în Rac.

În spatele acestei coaste se află Asia
—plină de nume pe care le repetam în copilărie—
și foarte departe de aici azi e iarnă:
în pământul pe care îl iubesc, după care tânjesc
în parfumul de tei al Constanței.

Frumos și crud
este locul de unde vin:
unde m-am născut dragostei tale, unde astăzi
plouă și ploaia udă cenușa tatei.

ERA MAYO EN LOS ALMANAQUES

Te guardo en esta imagen:
cuando bajabas del auto y te marchabas,
con tu mano me alborotabas los cabellos
como en Sangre y arena a Tyrone Power.

Era mayo en los almanaques, en mi boca:
ángeles segadores recorrían
las madrugadas con hoces de estrellas
cosechando cizañas.

En tu gesto de despeinarme,
la ilusión de que una vida más rumbosa
era posible todavía:
la ansiedad de una muerte torera.

ERA MAI ÎN ALMANAHURI

Te păstrez în aceasta imagine:
când coborai din mașină și plecai,
îmi răvășeai cu mâna ta părul
ca lui Tyrone Power.în Sânge și nisip.

Era mai în almanahuri, în gura mea:
îngerii secerători străbăteau
zorii cu seceri de stele
secerând neghină.

În gestul tău de a-mi ciufuli părul,
iluzia că o viață mai generoasă
era inca posibilă:
neliniștea unei morți dezinvolte.

LA VERÓNICA

Con los brazos abiertos me esperaba
mi abuela cuando salía del río
para envolverme en una toalla.

Eran días de infancia y de geranios,
días de plenilunios y mosquitos:
con sus balandras ruinosas,
con su viento de diciembre que olía
a petróleo y ceibales, a decrépitos
cuartos, a inmemoriales quemazones.

Toda de negro mi abuela en la orilla
del agua; y blanco el paño abierto
entre sus manos: igual que una Verónica.

VERONICA

Bunica mă aștepta cu brațele deschise
când ieșeam din râu
ca să mă învelească într-un ștergar.

Erau zile ale copilăriei și ale mușcatelor,
zile de lună plină și de țânțari:
cu bărcile lor ruinate,
cu vântul lor de decembrie care adia
a petrol și a crânguri de ceiba, a încăperi
decrepite, a pârjoliri de demult.

Toată în negru bunica pe malul
apei; și albă pânza deschisă
între mâinile ei: ca Sfânta Veronica.

LA GUARDIA NOCTURNA

De madrugada hacia el puesto de guardia,
con viento y sueño a relevar al centinela,
fríos los dedos y los pies, el corazón.

Nos siguen a menudo
recuerdo y tristeza, lo que pasó
y lo que nos duele no haya sido:
como si atravesando el cementerio suburbano
dos muertos de repente se escaparan
y nos acompañasen fingiéndose vivos…

Hasta llegar el alba y ver venir
al relevo en la niebla que se alzaba,
era dulce hablar tácito con ellos.

PAZA DE NOAPTE

În zori spre postul de pază,
cu vânt și vis, pentru a înlocui santinela,
reci degetele și picioarele, inima.

Ne urmează deseori
amintirea și tristețea, tot ce a trecut
și tot ceea ce ne doare că n-a fost:
ca și cum traversând cimitirul suburban
doi morți s-ar ivi brusc
și ne-ar însoți pretinzând că sunt vii…

Până se făcea ziuă și se vedea venind
schimbul în ceața ce se ridica,
era dulce a vorbi în tăcere cu ei.

LA JOVEN MUCHACHA

Dos noches amé a una joven muchacha:
hablamos largas horas, nos besamos,
ingrávida se sentó en mis rodillas,
le acaricié la espalda, el vientre, los pezones…

Después me dijo que en verdad estaba muerta,
que no debía de ella enamorarme:
porque a los muertos les es dado algunas veces
amar a un elegido, pero pronto
sienten nostalgia de la vida descarnada.

Voy por el mundo desde entonces con cuidado
del amor de esas muchachas: que con ellas
no se muera algo mío una vez más.

FATA TÂNĂRĂ

Două nopți am iubit o fată tânără:
am tăifăsuit ore lungi, ne-am sărutat,
s-a așezat ușoară pe genunchii mei,
i-am mângâiat spatele, pântecul, sânii…

Apoi mi-a spus că ea era de fapt moartă,
că nu trebuia să mă îndrăgostesc de ea:
pentru că uneori le este dat morților
să iubească un ales, dar în curând
ei simt nostalgia vieții netrupești.

Trec prin lume de atunci temător
de dragostea acelor fete: ca nu cumva cu ele
să moară ceva din mine încă o dată.

NOTAS

NACIMIENTO DEL CANTO
Oh Dios, tu eres mi Dios, por ti madrugo,/mi alma está sedienta de ti. En la Liturgia de las Horas de la Iglesia Católica Romana se inician las oraciones del día con un „invitatorio” que generalmente es el Salmo 94, acompañado por Salmo 62, cuyos primeros versos se citan.

PUEBLO DE CÓRDOBA
Córdoba es una provincia argentina cuya capital es la ciudad del mismo nombre, ambas homónimas de la ciudad y provincia de España. Fue fundada en 1573 por Jerónimo Luis de Cabrera con el nombre de Córdoba de la Nueva Andalucía.

21 DE JUNIO
Día en que se inicia el solsticio de verano en el hemisferio Norte y el de invierno en el Sur. El poema juega con este contraste. La ciudad de La Plata, Argentina, es conocida como „la ciudad de los tilos” por la abundancia de esos árboles, muy similar en ello a Constanza.

ERA MAYO EN LOS ALMANAQUES
Sangre y arena. Película de 1941 dirigida por Rouben Mamoulian e inspirada en la novela homónima de Vicente Blasco Ibáñez, con Tyrone Power, Linda Darnell y Rita Hayworth. Tyrone Power interpreta al torero Juan Gallardo.

LA VERÓNICA
Verónica,​​​ según la tradición cristiana, fue la mujer que, durante el Via crucis, tendió a Cristo un velo, lienzo o paño para que enjugara el sudor y la sangre. En la tela habría quedado milagrosamente impreso el Divino Rostro.

NOTELE (AUTORULUI)

NAȘTEREA CÂNTULUI
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu… În Liturghia Orelor a Bisericii Romano-Catolice, rugăciunile zilei încep cu un „invitatorio” care este în general Psalmul 94, însoțit de Psalmul 62, ale cărui prime versete sunt citate.

ORAȘUL CÓRDOBA
Córdoba este o provincie argentiniană a cărei capitală este orașul cu același nume, ambele omonime ale orașului și provinciei din Spania. A fost fondată în 1573 de Jerónimo Luis de Cabrera cu numele de Córdoba de la Nueva Andalucía.

21 IUNIE
Zi în care începe solstițiul de vară în emisfera nordică și solstițiul de iarnă în sud. Poezia mizează pe acest contrast. Orașul La Plata, Argentina, este cunoscut drept „orașul teilor”, datorită abundenței acestor copaci, foarte asemănător în această privință cu Constanța.

A FOST MAI ÎN ALMANAHURI
Sange și nisip (Sangre y arena). Film din 1941 regizat de Rouben Mamoulian și inspirat din romanul cu același nume al lui Vicente Blasco Ibáñez, cu Tyrone Power, Linda Darnell și Rita Hayworth. Tyrone Power îl interpretează pe torerul Juan Gallardo.

VERONICA
Veronica, conform tradiției creștine, a fost femeia care, pe Drumul Crucii, i-a dat lui Hristos un văl sau o pânză pentru a-și șterge sudoarea și sângele. Chipul Divin s-ar fi imprimat miraculos pe țesătură.

_______________
* Aceste zece poeme aparțin unui volum de inedite, ce va fi publicat în 2024 de Academia de Buenas Letras din Granada, în Colecția sa MIRTO ACADEMIA.

GUILLERMO EDUARDO PILÍA, celebru poet, prozator, eseist, profesor universitar de limbi clasice și de teorie literară, s-a născut la 29 octombrie 1958, în La Plata, Argentina. Activitatea sa didactică și literară a fost încununată cu numeroase premii naționale și internaționale. Este cetățean ilustru al orașului La Plata și Președinte al Academiei Hispanoamericane de Buenas Letras din Madrid. Din ampla sa operă (poezie, proză, eseu) reținem câteva titluri: Arsénico, 1979; Enésimo/Triunfo,1980; Río Nuestro/ Cazadores Nocturnos, 1990; Huesos de la Memoria, 1996; La trascendencia en la espiritualidad hispana, 1999; Viento de lobos, 2000; Visitación a las islas. 2000; Caballo de Guernica, 2001; Viaje al país de las Hespérides, 2002; Ópera flamenca, 2003; Herido por el agua, 2005; Tren de la mañana a Talavera. 2009; Ojalá el tiempo tan sólo fuera lo que se ama, 2011; La pierna de Rimbaud, 2012; Ainadamar, 2016; Sobre la cuerda y sin la red, 2016; Casamundo, 2019; Como el dios que gestaba en su muslo, 2020; Fatiga de los metales, 2021; Ministerio del salmista, 2022; Ca iarba la umbră/ Como hierba en la sombra, 2023 (traducere în limba română de Eugen Dorcescu); Călătorie în Țara Hesperidelor și alte povestiri, 2023 (Ediție critică, prefață, note, biobibliografie de Mirela-Ioana Dorcescu; Traducere de Eugen Dorcescu și Mirela-Ioana Dorcescu) etc.
În vara anului 2023, a întreprins o amplă călătorie cu caracter literar și cultural în România (București, Constanța, Craiova etc.), călătorie ce i-a lăsat cele mai frumoase și mai emoționante amintiri. Eugen Dorcescu l-a informat că România este Grădina Maicii Domnului (El Jardin de la Madre de Dios) și scriitorul argentinian a preluat cu entuziasm acest apelativ.

Traducere din limba spaniolă și prezentare: EUGEN DORCESCU

by

Referinţă Bibliografică

GUILLERMO EDUARDO PILÍA ZECE POEME INEDITE* (În tălmăcirea lui Eugen Dorcescu)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 mai 2024