Pe când noaptea întunecată
Își caută imbrobodita in țesătura-i de stele locaș peste glie
Aroma Luminii ca un nectar cunoscut
Îmi străpunge simțurile
Intr-un ritual de început fermecător

Copilul din inima mea își plânge nevoia adormit
In somnu-i blând ….

Undeva intr-un colț de lume Mamele își cheamă in neuitare pruncii pierduți
Slobozind jelania fără căpătâi
Printre aștrii plini de culoare

Pe o licărire de Lumina Celesta
Sufletul își recunoaște
Tristețile, neputințele și Împreuna fericirile
De care el s-a făcut simțit
Încă de când mi-a înviat ființa

Un Dor de Ceva sau Cineva
Îmi străpunge inima ca un fior
Pe când sufletul nopții târzii
Îmi răpește cu atâta ardoare
Neputința de mine
De noi…..

Ma pierd In Liniștea Apusului fără grai
Care s-a pierdut și el la rându-i
In fata unei Fante de Lumina intransigente
Și in acea solemnitate sfânta
Se crează un nou timp și spațiu…
.
Îmbrățisarea era atât de firava și inocenta
Iar percepția mintii își încadra îngăduința
De a o păstra in eternitate
Brațele care ma cuprindeau
Ca un Foc Viu de Iubire
Erau aievea unui adăpost curat
A cărui Forța duiosa
Își caută culcuș in inima mea
Ca un pui a cărui mama a regăsit-o de curând…

Și Doamne era indefinit de bine
Apoi o voce ca de cristal
Îmi îngâna cu măiestrie
Numele cantr-o simfonie cosmica

ÎL simteam, ÎL exprimam si ÎL recunoșteam
Ca pe un poem viu de Raze incandescente care ma copleșea intr-totul
Recunoscându-i Respirul
Care Împreuna îmi aducea in fiecare celula a mea
Adevarata Viața

Mângâierea LUI era Lumina din Lumina
Iubirea LUI era Duh Dătător de viața din țărână
Privirea LUI era aidoma unui ocean de margean prin care se oglindea Stralucirea-i măreață in însuși ochii mei
Iar Îmbrățisarea…..Îmbrățisarea, era ca o Pasare Măiastra care a cuprins întreaga lume cu aripile EI păstrătoare de Duh, Limina si Dragoste Eterna

Simteam o Iubire de nedescris
Care mergea pana la cea mai adânca durere
Undeva in străfundurile ființei mele
Și mi-era Dor …. Atât de Dor de EL…
De mine , de noi si de TOT

M-am contopit in acea imensitate
A îmbrățișării LUI
Și-n beatitudinea devenirii a noii mele Ființe
M-am trezit in valsul unui dans din vechime
In care sacerdotii Ancestrali si-au reunit ritualul sacru
Și Sefirotii Opalici
Ii cântau cele mai suave Osanale
Din toate timpurile
LUI , CEL CARE ESTE , A FOST ȘI VA FII ETERNUL ABSOLUT …

M-am trezit Desculță
La poarta Universului de Lumina
Pe când bătăile inimii mele îmi șopteau
Ca îmbrățisarea LUI a fost aievea

Lacrimile de margean
Își revărsau bucuria nemuririi
Fără cuvinte deșarte
Doar șoapte de durere indefinit
Prin care Seranada Iubirii Veșnice
Își aducea odată cu ea
Slava, Cinstea, Preamărirea și
Onoarea Recunoștintei abdolute!…

Cu inima buna in bucurie

by

Referinţă Bibliografică

IMBRĂȚISAREA LUI DUMNEZEU…./ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 aprilie 2022