Scriitor a nenumărate romane istorice pentru adulți dar și pentru copii, de opt ori campion mondial la karate, profesor, istoric, patriot desăvârșit ce se luptă pentru țară, popor și valorile sale, Vasile Lupașc este o personalitate ce nu mai are nevoie de nici o prezentare. El a reușit ceea ce pentru mulți înseamnă doar un frumos vis, foarte greu, sau chiar imposibil de realizat, visul de a scrie o carte după subiectul căreia să apară un film, și nu unul oarecare, ci realizat chiar de producătorii de la Hollywood. Acest lucru a fost posibil datorită romanului său istoric: ”Răstignit Între Cruci”, roman apărut în nenumărate ediții în limba română dar și engleză, ajuns la volumul cu numărul trei. Prin această serie, Vasile Lupașc a dorit să schimbe imaginea nedreaptă de vampir care a fost atribuită domnitorului român Vlad Țepeș, cu una mult mai aproape de adevărul istoric al acelor vremuri.
L-am invitat pe Vasile să ne povestească mai multe, pe marginea acestui subiect.
un interviu realizat de Cristian Gabriel Groman
Reporter: Că ne place sau nu, numele fiecăruia dintre noi este legat, (oriunde ne-am afla), de numele voievodului Vlad Țepeș sau Dracula, așa cum îl știu cei din afara României. Este drept sau nedrept, bine sau rău, benefic sau nu (pentru noi) faptul că străinii îl percep în acest mod?
Vasile Lupașc: Depinde doar de noi să facem din renumele internațional al lui Dracula ceva pozitiv pentru România și pentru noi personal. Bineînțeles, imaginea unui vampir sângeros nu poate fi benefică pentru imaginea unei țări creștine. Dar aici intervine măiestria, cultura și demnitatea fiecăruia dintre noi.
Dacă gândim în stilul ”lasă-i să creadă orice despre noi, că oricum nu putem schimba nimic” este rău. Dacă avem însă curajul și responsabilitatea să le vorbim despre cel care la
1462 a salvat Europa de furia sultanului Mahomed, despre voievodul creștin, despre geniul militar Vlad Drăculea atunci cu siguranță putem face ca faima de care se bucură să fie una benefică și pentru noi.
R: Sportiv de performanță fiind, ai antrenat timp de un an de zile în Irlanda, urmând Canada și România, obținând succese răsunătoare, elevii tăi devenind campioni mondiali, ca și tine. Îi putem aminti aici pe Annemarie Duncan, Bianca Epuran, Gabriela Ilie, Adrian Iordache. Ne poți spune câteva cuvinte despre perioada petrecută în străinătate, de ce ai ales să te întorci în țară și de unde ai această pasiune pentru artele marțiale?
V.L. M-am întors acasă pentru că simțeam că doar aici îmi pot atinge potențialul maxim și doar aici pot fi fericit.
Experiența antrenării în străinătate este diferită de la o țară la alta. Am antrenat în trei sisteme diferite și de departe , cel mai eficient este cel românesc. De aici au venit și cele mai bune rezultate. Elevii mei sunt campioni mondiali și au primit din partea Guvernului României titluri de maeștri emeriți ai sportului. Pe Annemarie Duncan ( irlandeza) am antrenat-o în România înainte de performanțele ei mondiale.
În occident , aici mă refer și la Canada, se pune un accent exagerat pe libertatea și protecția copilului. Intenția este bună dar, cum spuneam, se exagerează. Asta face ca antrenamentele să fie mult mai strict structurate, cu mai multe pauze și opreliști în ceea ce privește efortul fizic. Și astfel ajungem la o ecuație simplă. Un sportiv român care se antrenează 4 ore pe zi, 6 zile pe săptămână va invinge întotdeauna pe unul occidental care se antrenează mai ușor și doar de 2 ori pe săptămână.
R: Vasile, ești primul român care a obținut o copie a unui document foarte rar, chiar din Biblioteca Vaticanului, ce vorbește despre Vlad Țepeș. Cum ai aflat despre existența acestui document? A fost greu să intri în posesia lui?
V.L. Nu a fost neapărat greu dar a durat foarte mult până am primit aprobarea. Cartea respectivă este scrisă de către un episcop catolic aflat la Curtea lui Matei Corvin. Acolo l-a întâlnit pe Vlad Drăculea și a scris despre voievodul român precum și despre organizarea Valahiei încă din vremea dacilor. Este un manuscris de o valoare istorică incomensurabilă!
Sper ca în mai puțin de o lună să pot face publică traducerea.
R: Va schimba acest document percepția asupra domnitorului român și dacă da, în ce sens?
V.L. Încă nu aș putea spune. Aștept să finalizăm traducerea și apoi voi răspunde la această întrebare.
R: A fost Vlad chiar atât de sângeros sau unele scrieri ale vremii sunt pure invenții ale negustorilor sași (germani), care îi erau ostili?
V.L. Nicidecum! Vlad este considerat a fi prima victimă a presei. In vremea lui, in mediul german, a fost inventat tiparul. Iar sașii din Brașov – aflați în conflict armat cu Drăculea – au exploatat din plin această invenție care permitea răspândirea foarte rapidă și pe distanțe mari a cuvântului scris. Exagerările lor sunt evidente pentru orice istoric serios.
Să vă dau un exemplu: se afirma la un moment dat că Vlad a tras în țeapă 50 000 de târgovișteni. Ori la acel moment Târgoviștea nu avea nici măcar jumătate din acest număr de locuitori.
R: Romanul tău istoric: ”Răstignit Între Cruci” s-a bucurat de un foarte mare succes, atât în țară, cât și peste hotare, reușind să aducă și Hollywood-ul în România. De asemenea, ai avut colaborări cu nume sonore din cultura românescă, precum Mircea Albulescu, Marcel Iureș, Gheorghe Zamfir, Ion Haiduc și mulți alții. Cum s-a întâmplat? Te așteptai la un asemenea succes?
V.L. Am decis să nu am așteptări în privința romanului Răstignit Între Cruci. Nu-l consider o simplă lucrare literară ci un act pe care îl fac pentru țara mea. De multe ori suntem tentați să credem că România nu mai merită nimic. Uităm că Țara nu inseamnă „tagma jefuitorilor” ci oamenii simpli, istoria, locurile. Și atunci am hotărât să fac tot ce pot pentru țara mea, indiferent dacă va fi sau nu apreciat. Din fericire Răstignit Între Cruci se bucură de succes și nu am cuvinte să mulțumesc oamenilor care îmi scriu sau mă sună să-mi spună că iubesc acestă carte.
R: După atâtea filme despre Dracula, (un mit fals inventat de irlandezul Bram Stocker), cred că era și timpul unei producții istorice care să arate adevărata față a lui Vlad. Știu că ești și inițiatorul unui proiect ce presupune realizarea unui film documentar-artistic, ”Istorii despre Vlad Voievod Drăculea”, în colaborare cu prieteni de-ai tăi, actori, muzicieni, cascadori. Cum ți-a venit această idee?
V.L. Ideea s-a născut natural , văzând că nu doar în afară dar și în România generațiile tinere încep să accepte ideea de Dracula-vampir. Este pur și simplu un sentiment de datorie față de țară și față de cei care au murit pentru libertatea noastră de astăzi. Oamenii aceia chiar au murit în luptă, și-au lăsat oasele zdrobite, au renunțat la familii și la tot ce aveau pentru libertatea „copiilor din veac” , adică a noastră. Față de ei trebuie să simțim mândrie și datorie. Nu putem fi chiar noi generația care renunță la o țară minunată, o țară pentru care mii de ani s-a luptat și s-a murit.
R: De-a lungul timpului, s-au iscat mari dispute între istoricii din România. Una dintre ele este cea referitoare la rivalitatea dintre Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, în condițiile în care aceștia erau prieteni, Ștefan ajutându-l chiar pe Vlad să dobândească tronul de la Târgoviște. Care este părerea ta?
V.L. Vom demonstra în film că nu a existat , în niciun caz, un conflict între Vlad și Ștefan. În Cetatea Chilia – atacată de către Ștefan – era garnizoana maghiară, nu valaha. Ștefan de fapt îl ajuta pe Vlad să elibereze cetatea. Sultanul nu a mai atacat Chilia întrucât dacă ar fi ucis un singur oștean moldovean ar fi intrat în conflic cu Moldova și Polonia. Cum se afla deja în conflict cu Valahia și, teoretic Ungaria, nu putea risca un nou conflict. Să nu uităm că Ștefan este urcat pe tronul Moldovei de către Vlad Țepeș iar Vlad își capătă a treia oară tronul de la Târgoviște cu ajutorul lui Ștefan cel Mare. Deci nu putem vorbi despre un conflict!
R: Având în vedere că mitul ”Dracula” ”funcționează” de mai bine de 100 de ani, crezi că va putea fi el doborât? Mai ales că el este alimentat și de scrieri (mult mai vechi) ale negustorilor sași…
V.L. Da, îl vom „doborî” noi! Cu siguranță! Adevărul este întotdeauna mai puternic decât scornelile. În plus, foarte mulți cititori străini mi-au spus că au găsit povestea lui Vlad Țepeș mult mai interesantă decât cea a vampirului Dracula.
R:Deși ai scris atâtea cărți care s-au bucurat de un real succes, nu ești membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cum vezi viața literară românească?
V.L. Nu mă interesează să-mi judece alții scrierile, să primesc premii sau critici. Uniunea din care fac parte este cea a românilor simpli, cu drag de Țară.
R: Cum se împacă viața de sportiv cu cea de scriitor?
V.L. Este o combinație perfectă. Atât prin coroborarea informațiilor din cele două domenii cât și prin alternarea orelor de stat în fața computerului cu cele de mișcare în sală. Dacă ne amintim, acest principiu era propovăduit și în Renaștere – perioada care a lăsat moștenire omenirii nenumărate capodopere și amintirea multor genii. Deci – în niciun caz – viața sportivă și cea intelectuală nu se exclud. Consider că toți oamenii, indiferent de domeniul principal de activitate ar trebui să practice sport. Bineînțeles, nu neapărat de performanță.
Partea mai puțin plăcută este că , încercând să le fac pe amândouă cât se poate de bine, timpul meu liber este inexistent. Dar merită!
R: Ai scris despre personaje istorice precum Vlad Țepeș (sau Burebista) atât pentru adulți, în ”Răstignit între cruci”, cât și pentru copii, în ”Zece povești pe care le datorăm copiilornoștri”. Ce proiecte de viitor ai?
Voi continua romanele istorice și cărțile pentru copii , încercând să popularizez cât mai mult pildele lăsate de marile figuri ale istoriei noastre.
R: Îți mulțumesc din suflet pentru acest interviu și îți doresc mult succes în tot ceea ce
întreprinzi!
Interviu apărut în ziarul Anunțul Românesc. Vocea românilor din UK.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..