„…Oricât de frumos ar ști omul să-și exteriorizeze sentimentele interioare în fața generozității mediului natural, nimic nu este mai înălțător pentru firea sa, decât fenomenul reânoirii naturii, sosirea Primăverii! Cântul primăverii este un adevărat imn universal, pătrunzător, fermecător și poetic. O revărsare divină care cheamă la alinierea în veșnicul marș al Naturii după legitatea creațiunii lui Dumnezeu!” (Ioan Miclau-Gepianu)
PRINTRE RAMURI ÎNFLORATE
Printre ramuri înflorate,
Și-a făcut Mierla căscioară,
Când din lumi îndepărtate
Veni mândra Primăvară!
Iar Mierloiul cu cioc galben,
Și cu pene de tăciune,
Stând pe-o ramură de palten,
Se-ncerca cu drag a-i spune:
Cum să rotunjească cuibul,
Cu mătăsuri și flori albe,
Cu fir tras să țeasă rândul,
Pe la margini flori de nalbă!
FARMACIA DIN GRADINA
(Sau Stupina de albine)
Din vechimi temută-n lume,
Cu-a ei armii ce înțeapă,
O Regină pură, fermă,
In gradina mea-și impune,
Farmacia ei modernă!
La intrare stau soldații,
De păzesc secretul mare
Deținut de doctori genii,
Albinele-au strâns nectarul,
De nu știu câte milenii;
Înăuntru-s farmaciste,
Chimiști mari ce extrag miere,
Din nectar de flori alese,
Arhitecți ce zidesc faguri
După reguli ne-nțelese;
Doicile pregătesc hrana,
Tinerelor generații
De studenți ce vin să ducă,
Mai departe pe-a lor umeri,
A Stupinei sacră muncă!
Dar Regina cea divină,
Ce e mama tuturora,
Le-a dat ordin să prepare,
O substanță ce aduce,
De la orice boli, salvare!
De îndată-n muncă mare,
Studioasă și savantă,
Au creat acel “Propolis”
Ce alungă orice “viruși”,
Cum Regina lor le-a zis!
Astfel eu mă simt datornic,
Cu ales respect să caut,
Farmaciei din grădină
Ajutor să-i dau, cu multe
Flori plantate la Stupină!
FRUNZA VERDE
De-ai fi, mandro, frunză verde,
Niciodată nu te-ași pierde,
Căci și unda apei line,
Te-ar aduce către mine!
De-ai fi frunza de pe fag,
Mi-ai cădea la piept cu drag,
Apoi la guriță fluier,
Ți-as preface al tău șuier!
De-ai fi frunza de pădure,
Ori prin văi de rug de mure,
Orice-ai fi eu nu te-ași pierde,
De-ai fi veșnic frunză verde!
Dar când bruma toamnei vine,
Gălbenești și tu ca mine,
Și-amândoi un lemn uscat,
Neștiind c-am sărutat!
PORTRET
Peste-un fir de iarbă verde,
Și-un pustiu de piatră arsă,
Cerul albăstriu își pierde,
Zarea sa cu raze stearsă!
Zâmbet sfânt al Libertății,
Îngrijind o caprioară,
Vis prea drag singurătății,
Unde geniul coboară!
2022
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..