Ioan Miclău-Gepianu: ZICERI VECHI ȘI NOI

– Cea mai valoroasă mândrie pentru un om este smerenia,

Iată de ce Neamul românesc va supraviețui întotdeauna.

-Nu Istoria e sucită, ci cei care o sucesc, din interese.

– Iubește la nevasta ta modestia ei, nu te avânta după

privighetorile ce ademenesc, fiindcă acestea cântă și

zboară mai departe.

-Se zice pe drept,că prietenul adevărat îți arată greșelile,

dar dacă te încarcă până cazi, să fii atent, dacă întradevăr

îți este prieten.

– Când omul este în stare singur să-și facă critica purtării

lui, cu siguranță că este om adevărat.

-Nici minciuna nu e nouă, căci după ce servise regii și

împărații lumii, o vedem și azi agățată de lume.

– Bucură-te de pâinea ce-a frântă de Iisus Hristos, adică,

acea câștigată cu sudoarea frunții tale, și vei fi fericit.

*

ORIGINI

Curg râuri neschimbate în albiile lor,

Iar lumea merge veșnic spre veșnic viitor

Și peste tot străbate un ochi dumnezeesc,

Din El răsare iarba și toate câte cresc.

Eu sunt undă de râu și merg acolo unde

Nici mintea omenească nu poate a pătrunde;

E dus-întorsul vieții spre fiecare zare,

E reânoirea vieții când soarele răsare.

Fii fericit, tu, Omule, că ai ochi a privi

Frumosul astei lumi, dar nu poți a strivi,

Nici firul cel de iarbă răsărit,

Nici adevărul în care Domnul te-a zidit.

Iubește-ți ziua-n care azi trăiești,

De-a îngriji Grădina mereu să te-ngrijești,

Căci ești Adam cel pus de Dumnezeu,

Iar viața merge veșnic spre veșnic Empireu!

(Revăzută și adăugită)

*

SĂ FUGI DE SACUL CEL CU BANI!

A cânta de drag de bani,

Burdușit de mărfuri și arginturi

E rătăcirea ce te pierde,

E calea fără țintă prin triste labirinturi.

Să fugi de sacul plin cu bani,

Fii mulțumit cu pâinea frântă de Hristos

Și ai să fii cel fericit, găsind căi a iubirii

și-un caracter frumos!

În viața asta literară

Eu n-am avut câștig un ban,

Eu am creat din bucurie , drag de Neam,

Am adunat și versuri, an de an!

*

URMEAZĂ-ȚI CALEA TA!

Urmează-ți calea ta,

A păcii și credinței

Și lasă Îngerului bun

Dovada biruinței.

Cu har de arte creator,

De n-ași fi dăruit din Cer,

Oricâte laude să am

Sunt pulberi care pier.

Dar, fiecare-i de folos

În postul ce îl are,

Dar gândul să ne fie tot,

Lipsit de răzbunare.

Ferește-ți pasul cât mai des

De zgrunții poticnirii,

Nu osândi pe cel de lângă tine,

Adu-ți aminte cine-I Sus,

Pe Crucea Răstignirii!

*

FERICIRE ȘI DURERE

Pentru mine poezia e o durere din adâncuri,

Nu fredonarea vieții pe la adunări și cârciumi,

Și totuși această durere/fericire dându-mi

Cream pentru acestea duioase și plăcute rânduri!

Unde durere n-ar mai fi, nici viață n-ar mai fi,

Căci prin simțirea lor e fericirea ce o avem în fiecare zi!

Și năzuind spre bine tot prin durere trecem,

Durere-Fericire, e viața ce-o petrecem!

Când însă ai acea iubire-n fire,

Găsești adevărata Fericire!

by

Referinţă Bibliografică

Ioan Miclău-Gepianu: ZICERI VECHI ȘI NOI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 septembrie 2023