Marian P. Belciug
Foștilor mei colegi de echipă de la Universitatea București și în amintirea antrenorului Eugen Trofin, adversarilor noștri din anii de glorie ai handbalului românesc și celor care iubesc jocul de handbal
Intrăm în sală…, calc apăsat podeaua de sub mine,
făcându-i culcuș senzorial în ființa mea,
declarându-i respectul care i se cuvine,
căci detenta și pașii-mi laterali depind de ea.
Ne adunăm în cerc, împletindu-ne brațele lungi
peste umerii tari, marcați cu responsabilitate,
declarând obiectivele noastre îndelungi,
afirmând respect și integritate.
Suntem în apărare…, îmi ascut ochii, fibra trupului
la dansul nebunesc, traiectoria, direcția subită
pe care mingea, curtată de toți, fidelă ritmului,
le demonstrează în aer, pe podea, în mâinile prin care trece grăbită.
Adversarul ne-amenință poarta prin toate căile,
dar…, în final, aruncă în bară — demoniac!
Ajungând gâfâind, năucă în mâinile mele,
mingea îmi cere să fugim pe contraatac.
Podeaua dă energie tendoanelor mele dogorite,
mintea-mi, ochii, caută iute o cale de pătrundere
prin care trupu-mi încordat în unghiuri grăbite
să paseze în față cu răspundere.
Ne așezăm în atac — grăbit, calculat —
cu mințile șahist calibrate,
atenți la adversar,
la semicerc,
la portar;
cu momeala trupului balerin,
șiretenia încheieturii mâinii,
poziția autoritară a brațului împilător,
unghiul constant schimbător al piciorului,
coada ochiului versat cu jocul înșelător.
Magia paselor colegilor mei
de la extrema din apus la răsărit
mi-a trimis pe semicercul apărat de zmei
un cadou râvnit — mingea,
cu care, înainte de sosire,
aveam un plan de împlinire
absolut!
Cotul toiag al adversarului de lângă mine
bătu supărat în pometul obrazului meu,
urându-mi ghinion în plutire
în spațiul care cere plonjeu.
Spre ghinionul adversarului frustrat,
am marcat!
Otrava senzorială lăsată de toiag
se contopi cu bucuria golului înscris
într-un dulce-amar pudrat cu adrenalină
și-mi strecură o dorință și mai mare
de disciplină.
Handbal, tare ești dur!
dar tare ești bun pentru tinerețea noastră
și pentru cei din tribună, fără de care
dragostea pentru tine ar fi sihastră.
Dr. Marian P. Belciug
Canada, February 24th, 2024
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..