(ep.IX)

18 feb. 2008 (luni) La sfârșitul săptămânii trecute am fost la un curs de perfecționare pentru ora de Consiliere și orientare. Aș fi putut să nu mă duc …în fond, mie nu-mi mai ajută la nimic o hârtie de participare la astfel de activități, ținând cont că mai am doar trei ani până la pensie.

Se întâmplă în viață ca, întâlnind o persoană sau un obiect, aceasta/acesta să-ți amintească de o alta sau de un altul. Fiind ancorată de mai bine de 30 de ani în sistemul învățământului românesc, de ceva timp acesta îmi amintește de balada meșterului Manole. Toți cei care au venit la conducere după 1989 au ținut morțiș să-și lase amprenta printr-un proiect, ordin sau orice altă inițiativă, ignorând, de cele mai multe ori, realitatea de la clasă, acolo unde se desfășoară procesul instructiv- educativ, inducând acea degringoladă ridicată la rang de progres din care unii își adună, cu multă sârguință, punctele necesare obținerii unor recompense (salarii de merit, gradații de merit). Cu ceva timp în urmă, a fost dezbătut în școli, în cadrul ariilor curriculare sau în comisiile metodice, noul proiect al Legii învățământului care nu include între finalitățile învățământului preuniversitar educația. Și în prezent se pune mai mult accent pe instrucție decât pe educație: ori profesorul are programa prea încărcată și nu reușește, în spațiul acordat prin orarul zilei, să abordeze și latura educativă sau nu are pregătirea, experiența necesară, ori sunt alte motive (este prins, de pildă, în fel de fel de programe, parteneriate, etc.)

Numai profesorul a cărui conștiință nu-l lasă să facă rabat de la îndatoririle pe care le are în profesia pe care și-a ales-o face

tot posibilul ca, la ora lui, elevii să primească și hrana spirituală prin care se desăvârșește educația. Dar, în vreme ce unul clădește cărămidă cu cărămidă edificiul educației, se surpă totul, sau aproape totul, la ora celui care înțelege art.3, alin. 2, din actualul proiect al Legii învățământului că ” Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului…” lăsâdu-l pe individ (elev) cu căștile, prinse de urechile capsate cu fel de fel de perechi de cercei, din care răzbat ritmuri de manele, ori prin propria-i absență fizică din mijlocul discipolilor.

Sunt profesori pe care elevii nu-i văd jumătate de semestru sau aproape tot semestrul; când mai parcurg materia? în ce ritm? de educație ce să mai vorbim! Dar, la sfârșit, totul este OK!: elevii au mediile încheiate, chiar mari; părțile sunt mulțumite, mai puțin elevii conștiincioși care țin cont și de ultima parte a articolului amintit mai sus: „…în vederea unei inserții eficiente în societatea contemporană.” Dar societatea contemporană, „bolnavă” cum este, nu cumva contribuie tot la demolarea educației după ce elevul a plecat din școală sau, poate, nici n-a ajuns la școală? Să ne gândim numai la acele familii dezorganizate, în care elevul a rămas cu unul dintre părinți, și acesta plecat peste graniță să muncească…în afară de cei câțiva euro trimiși, de telefon, de calculator cu internet, ce-i mai oferă?

Un elev de clasa a IX-a face absențe pentru că tata, care se pregătește să plece în Italia la muncă, dă o petrecere de despărțire, din care pricină nici nu ajunge la ședința cu părinții unde ar fi aflat că feciorul are probleme la școală. Pentru că rămâne singur după plecarea tatălui, elevul, neavând o locuință sigură, găsește de cuviință să locuiască în garsoniera unei eleve de clasa a VIII-a, care-i tot singură, mama, recăsătorindu-se după decesul soțului, s-a mutat la țară, cu noua familie. Și, uite-așa, încep problemele…el, absențe, ea, absențe…Ce să facă

dirigintele care vede cum i se năruie edificiul educației? Ia legătura cu Poliția de proximitate…Cu greu, copiii sunt readuși la școală, dar situația în familiile lor nu se schimbă. Cine să-i învețe, dincolo de porțile școlii, că Almanahul erotic pe care l-au cumpărat de la chioșcul din colțul străzii, le dezvoltă doar instinctele primare, le mutilează sufletele și vor crește cu ideea că viața în cuplu constă numai în sex. Deci, ce clădește școala în sufletele adolescenților, demolează societatea pe diverse căi: mass-media scrisă și vorbită, familia, mijloace de transport, etc. Elevii fac naveta cu trenul. Se adună în grupuri zgomotoase folosind un limbaj vulgar, presărat ostentativ cu cuvântul care amintește de un anumit organ anatomic, consumă băuturi alcoolice, chiar dacă legea dată de curând interzice acest lucru. Cine să facă curățenie în ograda CFR-ului?

Școala, chiar dacă continuă să facă educație și dincolo de porțile ei, prin acei reprezentanți care au curajul și dorința de a se implica, fără ajutorul comunităților locale care, pe hârtie, sunt prinse în tot felul de parteneriate, al societății în general, muncește ca-n balada meșterului Manole.

21 feb.2008 ( joi) Am avut o zi grea. Pentru că i-am învățat pe elevii mei să mă căute atunci când au o pană de profesor, Mircea Tudor de la clasa a-XIII-a F m-a întrebat dacă pot face cu ei fizica în locul orei de matematică. Și pe mine șefa mă pune să dau listă cu numele profesorilor care-mi țin locul dacă lipsesc! Știind că ei nu sunt prea numeroși, am acceptat să vină la laborator unde aveam oră cu XI D –învățământ simultan, dar nu din lipsă de elevi, ci din lipsă de profesor.

Ca să le dau posibilitatea și intrușilor să fie activi la oră, am făcut probleme din Principiul I aplicat la transformările simple ale gazului ideal. Cineva ar putea să gândească: la ce le-o trebui bieților copii să învețe despre gazul ideal când realitatea e

atât de dură? Da, dar, de-a lungul mileniilor, omul a căutat să estompeze această duritate, descoperind modele pe care să le adapteze realității. Toți tindem către ideal în toate sectoarele vieții, și speranța de viață a crescut considerabil datorită harului cu care au fost înzestrați unii dintre noi pentru cercetare.

Pentru că Magda era profesor de serviciu, am invitat-o să asiste la oră, tot trebuie să facem interasistențe, fiind din aceeași arie curriculară-biologia cu fizica.

29 feb. 2008 ( vineri) Când la începutul lunii acesteia am fost anunțați că putem participa la un program de perfecționare care ne va ajuta la ora de Consiliere și orientare vocațională, am primit cu entuziasm oferta, chiar dacă unii dintre noi suntem în prag de pensionare. Mai participasem la un curs de perfecționare Academica, curs care ne ocupase sfârșitul de săptămână un semestru întreg.

Ne-am înarmat cu multă răbdare și cele șase ore, cât a durat prezentarea programului Character First, în amfiteatrul CN Mihai Eminescu, de către dl Paul, fost profesor de Ed. fizică și sport, fost sportiv de performanță, plecat de mult din România în Canada, am fost numai ochi și urechi.

Se vorbește despre caracter despre ce înseamnă o familie de caracter, despre cum putem construi o familie de caracter, despre recompensele formării caracterului, despre cele 49 de trăsături de caracter pozitive prin care se obține succes, etc..

Hotărâtă să aplic ceea ce redescoperisem în cadrul seminarului respectiv, chiar de-a doua zi am prezentat elevilor primele trei trăsături pozitive de care avem nevoie ca orele să se desfășoare în mod civilizat: punctualitate, atenție și ascultare. Au fost încântați să afle că lumea animalelor prezintă o mare bogăție de exemple pozitive în formarea caracterului. De pildă, în fiecare an, la 19 martie, rândunicile migratoare sosesc în San Juan

Capistrano, California, oprindu-se aici din drumul lor spre nord. Mii de oameni se adună în micul orășel să le primească. Există documente datând din jurul anului 600 î.Hr., care laudă punctualitatea unor specii diverse de rândunici.

La fiecare trăsătură de caracter prezint definiția, recompensele și cele cinci angajamente. Să zicem pentru punctualitate, că românul cam duce lipsă: 1) să fiu în locul potrivit la timpul potrivit; 2) să fiu pregătit pentru întârzieri neașteptate; 3) să îmi termin treaba înainte de termenul stabilit; 4) să îmi întocmesc un plan zilnic și să îl urmez; 5) să nu cad în capcana ”încă una și gata”.

Trăsăturile pozitive de caracter se dezvoltă cu ușurință la elevii mai mici. Căci mai bine să-l înveți pe cel tânăr decât să-l îndrepți pe cel bătrân. Pentru că glasul adevăratei înțelepciuni spune: ” Să-l salvezi pe cel căzut este bine, dar și mai bine este să preîntâmpini căderea altora. Mai bine să astupi izvorul ispitei și crimei decât să scoți omul din temniță sau de pe galeră. Mai bine să pui un gard solid pe buza falezei decât o ambulanță jos în vale”( Joseph Malins)

Mare mi-a fost surpriza, și plăcută, să găsesc pe catedră, la sfârșitul orei, după ce discutasem despre recunoștință, bilețele de mulțumire din partea elevilor pentru ceea ce făceam la începutul fiecărei ore de fizică. Erau elevi de clasa aVI-a. Pe câtă vreme cei de clasa a X-a SAM au primit cu indiferență acest program și cu greu am reușit să le dezvolt câteva trăsături de caracter pozitive. Este explicabil comportamentul lor. Vin din familii unde violența, grosolănia, neglijența, trândăvia, prostia se servesc zilnic.

La învățământul seral lucrurile stau și mai prost. E adevărat că unii dintre cursanți au serviciu și reușesc mai greu să aibă o frecvență bună la ore. Dar cei mai mulți dintre seraliști sunt din categoria celor care au făcut o școală profesională sau au

întrerupt cursurile la zi din diverse motive, și chiar dacă nu au încă un loc de muncă nu se obosesc să dea prea des pe la școală. Destul de neplăcut pentru profesorul care trebuie să explice o lecție într-o clasă aproape goală.

Când am plecat din școală, am avut impresia că este ora 16,00 și nici un elev de la seral n-a venit. M-am îndreptat spre gară cu gândul să trec pe la biblioteca din Poștă ca să stabilesc cu doamna bibliotecară Mușat Ioana o viitoare activitate cu elevii. Acolo am constatat că plecasem de la școală cu o oră mai devreme. M-am întors. Am avut un singur elev, Nastasia, căruia i-am predat ” Modele atomice”.

-Măi, ești un fenomen! a exclamat Madi, diriginta, văzând că fac lecția doar cu un elev. Nici nu mi-am dat seama că eram în pericolul de a stârni comentarii…

4 martie 2008 (marți) În sfârșit, am ajuns în tren! Sunt epuizată…încep să simt oboseala produsă de cele 10 ore în plus. Mai tânăra noastră colegă de catedră Luciana a intrat în concediu de maternitate și, cum eu aveam programul de la zece, celei care face orarul i-a fost ușor să le translateze din orarul ei în al meu. Așa că în fiecare dimineață sunt în școală de la 6,30, pentru că vin cu primul tren.

Îmi place să lucrez cu cei de la gimnaziu. Sunt mai interesați de ceea ce li se predă. Prima oră am avut-o cu cei din clasa a VI-a A care au venit la școală cu o jumătate de oră mai devreme, așa cum le propusesem. Sunt tare simpatici. Mi-au dat mărțișoare…și cei de la clasa a VII-a B. Chiar și cei de la a XI-a D sam mi-au oferit o orhidee. Gesturile acestea te emoționează…Da, se tot spune să nu dai mită profesorului, dar o floare oferită reprezintă mită? Cei din clasa la care eu sunt dirigintă s-au gândit să nu fiu incriminată că mă las mituită și s-au ferit să-mi ofere un mărțișor sau o floare. Doar Alexandru

Hanganu a fost nevoit să-mi aducă ghiveciul cu o zambilă pe care i l-a dat maică-sa. Femeie simțitoare!

După ore, am plecat spre tipografia Alfa de pe str. Col. Buzoianu, unde știam că lucrează tatăl elevei care nu mai vine la școală, singura fată din clasa mea. L-am găsit. Știa că fiica sa nu mai frecventează cursurile. S-a cuplat cu un tip. Am încercat să-i explic că fata trebuie să vină la școală, pentru că învățământul este obligatoriu până la clasa a X-a. Aștept să văd dacă vizita mea a avut vreo eficiență.

Pentru că tot era în drumul meu spre gară, am intrat și la Șc. Generală nr. 8, acolo unde s-a mutat cu toată catedra colega mea de cancelarie G.N. –profesoară de limba română. S-a bucurat că școala aceasta e mai aproape de locuința ei, chiar dacă n-a beneficiat, deocamdată, de nici un fel de îmbunătățiri. Liceul nostru e mult mai departe și nici satisfacții pe plan profesional nu avea. Era pe hol, în fața cancelariei- profesor de serviciu. Neschimbată. Tot împrăștiată ca și la noi, la liceu. Visătoare. De fapt așa sunt poeții. Ea scrie poezii, chiar frumoase. I-au fost publicate câteva într-o revistă buzoiană, dar, cum nu frecventează niciun cenaclu, a rămas în anonimat.

Mergând spre gară, mă tot gândeam la ședința consiliului profesoral unde șefei îi place tare mult să se audă vorbind. De data asta, a propus să se facă de serviciu pe școală de la 7,30 până la ora 20, că așa am hotărât noi, într-o ședință anterioară! Îndrăznește s-o contrazică cineva? Cred că a uitat că școala nu mai are internat, cantină… unde profesorul, chiar dacă stătea toată ziua, și avea ce să facă la câte activități se desfășurau cu un număr mare de interniști, își putea plăti o porție de mâncare pentru prânz la casieria școlii…să nu-i chiorăie mațele până seara. Noroc că propunerea a rămas doar o vorbă.

Va urma.

by

Referinţă Bibliografică

JURNAL DE NAVETIST/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 noiembrie 2023