„Arta este un eveniment astral a cărui cauză a fost uitată” – Rudolf Steiner- Ezoterismul creştin

Kalokagathia (<gr. Kalos-frumos, Kai-şi, Agathos-bun) a fost „ cuvîntul de ordine”, Măsura Cuvîntului, cu care Pr. Dr. Costică Popa a „deschis” prezentările de carte în a treia zi a manifestărilor culturale din cadrul tîrgului de carte (încă!), ediţia a XII-a Focşani. Mereu cu Biblia în mînă şi concentrînd discursul pe esenţa mesajului, din perspectiva studiilor de filologie clasică, jurisprudenţă şi dogmă religioasă care-i permit abordarea hermeneutică, adică analiză şi interpretare de text. Dar, aşa cum a precizat, făcînd trimitere la Sfînta Evanghelie după Matei, Cap. 5. 37.:” Ci cuvîntul vostru să fie: Ceea ce ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce este mai mult decît acestea, de la cel rău este”. O poruncă spre corectitudine, onestitate, obiectivitate, în strict înţeles dogmatic. Kalokagathia fiind îmbinarea calităţilor umane, a frumuseţii şi bunătăţii morale.

De aceeaşi părere este şi Prof. François Paré:„Pentru mine, viitorul Literaturii, utilizare a limbilor umane în scopuri estetice, depinde de menţinerea şi promovarea diversităţii radicale”( Literaturile exiguităţii, François Paré, Evenimentul, Bucureşti, 2006, Versiune română Virginia Bogdan, s.n.)*

Spun „încă” pentru că tendinţa este de a desfăşura activităţi culturale pe…tablete. Ca experiment şi tehnică de lucru, trebuie să-i recunoaştem şi utilitatea ( rapiditatea informaţiei, vastitatea ei, accesul imediat şi aproape necondiţionat, altă „perspectivă”).

Deşi, iată care ar fi pericolul, dacă extrapolăm opinia lui Andrew Robinson :

<< Regele i-a spus lui Thoth: „ Tu, care eşti părintele literelor, te-ai lăsat împins de sentimente şi le-ai atribuit o putere exact contrarie faţă de cea pe care o posedă cu adevărat…Ai inventat un elixir nu al memoriei, şi al aducerii-aminte; şi le oferi ucenicilor tăi numai aparenţa înţelepciunii, şi nu adevărata înţelepciune, pentru că ei vor putea citi astfel multe lucruri fără să fie îndrumaţi şi de aceea li se va părea că ştiu multe lucruri, cînd în realitate, vor fi mai degrabă ignoranţi”. Într-un secol XXI înecat în informaţie scrisă şi asaltat din toate părţile de tehnologii informaţionale uimitoare prin viteza, utilităţile şi puterea lor, aceste vorbe rostite în Antichitate capătă un ecou surprinzător de actual>>[ Istoria scrisului,  Andrew Robinson, Art, 2009, Bucureşti., p.8, s.n.]

Opinia pe care a exprimat-o părintele Constantin Necula în cadrul conferinţei de vineri seara, că ar prefera să fie un cititor „de ev mediu”, adică un cititor „sur ses gardes”, mereu atent la desluşirea slovei, la sensul ascuns or abia întrezărit, la bogăţia spirituală a mesajului şi miracolul care se bănuie în textul „migălit”, nu a iscat, din fericire, reacţii mai puţin controlate ca aceea pe care a suscitat-o opinia mea că un cititor trebuie să ia contact cu CARTEA, nu cu tableta. Că trebuie să acorde, se subînţelege, timpul necesar adîncirii actului de lectură care presupune linişte, răbdare, înţelegere, sens. Pentru că impune o disciplinare comportamentală, dezvoltă laturi ale personalităţii, formează personalitatea cititorului şi cîte alte virtuţi!!!

Îmi pare chiar că a vorbi despre „lecturi obligatorii” la vîrste mici (elevi de clasa a II-a spre exemplu, care au ca lecturi „obligatorii” Toate pînzele sus, Cireşarii….) este un act de „agresivitate a lecturii”. Mai întîi ar trebui să vorbim despre „lecturi recomandate” pentru ca micul cititor să poată descoperi plăcerea lecturii, pentru ca să poată înţelege, singur, că există o importanţă a priorităţilor în formarea lui ca cititor avizat. A impune cu orice preţ o „listă” expresă de „lecturi obligatorii” este, după umila mea părere, un act de „agresivitate”. Unui adult „şcolit” cu atît mai puţin se poate impune lectura expresă! Acolo se observă şi mai bine „agresivitatea” actului de lectură, cititorul adult, dacă mai este şi filolog, avînd deja un „bagaj” de lecturi care-i permite o selecţie personală în speţă!

Este adevărat că nu mai trăim în epoca Renaşterii. Dar beneficiem de roadele descoperirilor ei; mă raportez strict la descoperirea tiparului şi distribuirea pe cale largă a tipăriturilor. Datorită lui s-a putut face istorie, cum scrie Andrew Robinson în Istoria scrisului. Cîţi sunt conştienţi? Mai rău este că mulţi au purtări de epoca de Piatră, încă, în acest secol XXI!

Mă raliez opiniei Pr. Prof. Conf.Univ. Dr. Constantin Necula, la a cărui conferinţă [”Rosturi și rostiri despre lectură, spiritualitate și omul contemporan”]am asistat vineri seara, a doua zi de manifestări consacrate culturii, în sala arhiplină, cum rar mi-a fost dat să văd, de la Balada. Pledoarie pro domo (încă vorbim despre un „tîrg de carte”!) pentru ceea ce a însemnat şi mai înseamnă Evul Mediu: construirea bibliotecilor, înfiinţarea librăriilor, a primei şcoli, a universităţilor- întregul „circuit” cultural, apanaj al sistemului de învăţămînt instituţionalizat (apud François Paré, op.cit.), ev în care trăiau „Oameni care ştiau scrie de mînă” şi aprofundau cele citite! Pedagogia a avut şi are rolul de a-l face pe copil să înţeleagă ceea ce citeşte iar nu de a-i oferi un „model” mecanic de „lectură”. O spun după „experienţa” celor 36 de ani la catedră, ca „învăţător de oameni” şi bucuroasă că afirmaţia Părintelui întăreşte, odată în plus, convingerile mele pedagogice şi formaţia mea de filolog. Într-o altă recentă conferinţă ţinută de astă dată la Braşov, în 30 martie 2017, Părintele remarca faptul că, din păcate, „cultura a pierdut din frumuseţea creştină la contactul cu tînăra generaţie”; sper că voi fi reţinut corect ideea, măcar, dacă nu şi spusele Părintelui!

Iar Prof. François Paré, precizînd, în aceeaşi op.cit.: „Aceasta înseamnă că operele pentru tineret se concep natural ca cele dintîi experienţe ale lecturii, cele dintîi descifrări iconice. Ele prezic cultura ca limbaj şi ca limbi specifice. Or, aceste procese de „lectură” a cuvintelor şi a simbolurilor aparţin domeniului comunitar. A învăţa să citeşti înseamnă a învăţa să descifrezi într-un anumit mod, fără să dai atenţie conţinutului narativ al operei avută în vedere, în calitate de cititor sau cititoare aparţinînd unei comunităţi cu caracteristici bine definite. Importantă, mai ales în culturile minoritare, literatura pentru tineret creează în acelaşi timp publicul lector şi codurile de descifrare pe care acest public le va folosi în procesul de lectură.(…). Încă odată, aceste forme literare sunt în md esenţial de resortul public, comunitar; ele coroborează, de n-ar fi decît prin limitele de inteligibilitate a discursului lor(…), limitele comunităţii naţionale înseşi.”.

. Aceasta, desigur, în detrimentul instituţiilor dominante ale culturii.

Să revenim la prezentările de carte. Trei au fost, în total, cele anunţate în desfăşurătorul tîrgului de carte: * Rugă/ Oraison/ Prayer/ Lutje/ Dua/ Oraçao, Gheorghe A. Stroia, Armonii culturale, Adjud, 2017 ( FR- Virginia Bogdan; GB- Elena Angelica Androni; AL- Baki Ymeri; TR- Urfet Şachir; PT- Lucian Dumbravă (Jr& Sr), * Cuvântul/ Le mot/ The word, Gheorghe A. Stroia, Armonii culturale, Adjud, 2017 ( Traduction Virginia Bogdan, Translation Elena Angelica Androni) şi * Istoric de familie, Virginia Bogdan, Armonii culturale, Adjud, 2017.

Această din urmă carte este o „carte-document”, reiterînd, după modelul genealogic oferit de Sfintele Scripturi, o suită de interviuri consemnate în anii 1952-1954, interviuri care încearcă să reconstituie arborele genealogic din partea tatălui meu, rădăcini ale familiei, atmosfera vremii, arhaisme, obiceiuri, cutume, toate în note autentice. Despre cărţile semnate Gheorghe A. Stroia, Părintele a făcut observaţii stricte, referindu-se la valorile sugerate de ipostazele Cuvîntului, de Ruga ce se vrea rodnică pe viitor, în incantaţii care să aducă alte şi alte scrieri frumoase.

Pe lîngă acestea, Părintele Costică Popa a acceptat să prezinte, în scurte vorbe, cartea Vremuri în flăcări, Pr. Ion Croitoru, Editura Galaţi Pax Aura Mundi, 2017. O carte despre luptele de la Mărăşti.

Detalii despre cărţi veţi găsi în articolele publicate pe site-ul Armoniiculturale.ro. („Mireasa” aceasta este Poezia)

Cum spunea tot Părintele Constantin Necula, în conferinţa de anul acesta de la Braşov, „Biserica nu cerşeşte cultură, biserica oferă cultură”! Adevărat. Aşadar, am preferat să facem lansările, şi de astă dată, sub semnul sacralităţii! [Iată de ce am socotit că revenirea în acasa scrierii- primele tipărituri şi primele şcoli au funcţionat pe lîngă biserici!- este asemenea întoarcerii fiului risipitor:  „Ca întoarcerea fiului risipitor”, Armoniiculturale.ro!].

Să mai observăm un „detaliu” elocvent: două dintre cărţi sunt ediţii trilingve. Este vorba despre o secţiune specială, de traduceri, traduceri care au un rol major în cultură. Apropie civilizaţiile, răspîndesc valorile culturale ale unui areal restrîns, permit accesul la alte culturi, ridică statutul literar la rang de universalitate.

Aceleaşi cărţi, în original în limba română, au fost deja prezentate la AlexandriaLibrării, în 9 iunie 2017, într-un micro-recital Gheorghe A. Stroia, cu ocazia lansării volumului bilingv Turnul din Fildeş/ The Ivory Tower, Virginia Bogdan, Armonii culturale, Adjud, 2017, Translation Elena Angelica Androni. Într-o excelentă traducere şi ediţie. A fost un regal cultural, într-un spaţiu academic, găzduit cu maximă eleganţă de cei în drept. Un eveniment, cu adevărat, de excepţie. Remarca pe care o repet este că în afară de Gheorghe A. Stroia, membru ARA, care a ştiut să identifice corect starea şi statutul meu cultural, nici unul dintre literaţii locului nu a putut face o atît de frumoasă  apreciere a strădaniilor mele culturale şi creatoare precum Părintele Costică Popa, căruia îi mulţumesc odată în plus.

Nota finală a fost înmînarea de diplome din partea Asociaţiei GEOCOSYNUS EDUCAŢIONAL GROUP/ EDITURA & REVISTA ARMONII CULTURALE. Mulţumim pentru încredere şi atenţia acordată. Un act de cultură. Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi şi ne-au însoţit cu prezenţa şi cu gîndurile lor bune!

Prezenţi, la ceea ce ne propusesem să fie „lansări de carte”, menţionate mai sus, au fost Gheorghe A. Stroia, Membru ARA, scriitor, editor, publicist, critic de artă, Elena Angelica Androni, profesor, traducător, Virginia Bogdan, profesor, scriitor, traducător. Invitatul de seamă la această manifestare a fost Pr. Dr. Costică Popa.

Sărut mîna, Părinte, pentru că aţi acceptat să ne faceţi părtaşi ai Înţelepciunii şi Luminii.

Virginia Bogdan

–––––

*„Pour moi, l’avenir de la Littérature, utilisation des langues humaines à des fins esthéthiques, dépend du maintien et de la promotion de la diversité radicale”, Les littératures de l’exiguïté, François Paré, Le Nordir, Hearst, 1992, Ontario, p. 84.

**„C’est que les oeuvres pour la jeunesse se conçoivent naturellement comme les toutes premières expériences de la lecture, les tout premiers déchiffrements iconiques. Elles prédisent la culture comme langage et comme langues spécifiques. Or, ces processus de „lecture” des mots et des symboles appartiennent au domaine communautaire. Apprendre à lire, c’est apprendre à déchiffrer d’une certaine manière, sans égard au contenu narratif de l’ouvrage en présence, en tant que lecteur ou lectrice appartenant à une communeauté aux caracteristiques bien définies. Importante, surtout dans les cultures minoritaires, la littérature pour la jeunesse crée à la fois le public lecteur et les codes de déchiffrement que ce public mettra en oeuvre dans le processus de la lecture. (…..).Encore une fois, ces formes littéraires sont essentiellement du ressort public, communautaire; elles corroborent, ne serait-ce que par les limites d’intelligibilité de leurs discours(….), les limites de la communauté nationale elle-même.[…]. [ idem, pp.117-118. t.n.]**

by

Referinţă Bibliografică

VIRGINIA BOGDAN: Kalokagathia!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 octombrie 2017