Bucuria e ca un fulg de nea ce ne mângâie obrazul, e bobul de rouă ce dă strălucire firului de iarbă, e pasul nostru ce înfioară pământul de iubire, e fâlfâitul aripilor spre înalt, curajul de a ne înnoi, dorul de inefabila comoară a sinelui nemuritor…De mână cu bucuria, care luase chipul fiicei mele dragi, străbăteam pas cu pas prin Roma, la început de An Nou, 2020.
De la Fontana Di Trevi, unde tronează sculptura gigantică a Zeului Neptun( un neam de-al nostru de la Marea Neagră), încadrat la stânga de statuia Abundența, iar la dreapta de statuia Sănătatea Perfectă, până în Piața Veneția, unde admiri focul sacru, din jurul Zeiței Roma, ce arde în memoria eroilor din Primul Război Mondial, respiri vibrațiile înalte ale virtuții. Virtutea,
considerată cea mai de preț comoară a omului, ne apropie de Divinitate. Virtutea care transcen-
de dualitatea, forma, timpul, acea putere care apropie omul de zei.
Roma,locul acesta plin de istorie milenară, ne chemase la ea și aduna ca un magnet uriaș
o mare de oameni, de pe mai multe continente, de diferite religii, culturi, civilizații să cânte, să râdă, să respire împreună bucuria de a trăi. Roma, acest muzeu natural al lumii, în care noul tră-
iește împreună cu vechiul într-o armonie firească, își desfășura sub ochii noștri povestea: fie dăl
tuită în piartă, fie îmbrăcând pe pânză unduirea culorilor luminii, prin jocul sunetelor, în vibrații armonioase sau brodată în focul viu al cuvântului. Spre cerul ei senin și tandru au ridicat privi-
rea sclavul și împăratul, omul de rând sau Papa, nătângul sau geniul implorând pronia divină.
Ei, oamenii de atunci și de acum, binecuvintează cu prezența lor pământul, iar faptele lor devin
urme ale iubirii și înțelepciunii. Căci Dumnezeu a pus în om scânteia Creatorului.
Aveți de comentat ceva despre Colosseum? Despre sclavi, gladiatori, luptele în arenă și moartea crudă a gladiatorilor sfârtecați chiar și de animale, spre delirul mulțimii? Sau despre in-
famul împărat Nero, care a transformat Roma în cenușă, aruncând apoi vina asupra creștinilor?
Despre vânarea creștinilor și uciderea lor prin răstignirea pe cruce? Da, e adevărat, suferințele lor și toate acele orgii și urgii stau imprimate în aerul Romei, în memoria ei colectivă.
Dar priviți și admirați Arcul lui Constantin! Chiar în fața Colosseumului, astăzi ruinat, se ridică maiestuos și neatins Arcul Împăratului Constantin(împărat roman pe jumătate trac, alt neam de-al nostru),flancat de jur împrejur de opt statui de daci imenși și nobili, cu mâinile unite
în față( dreapta prinzând încheietura mâinii stângi, ceea ce numai la românii noștri și la copiii lor am mai văzut așa ceva), cu privirea blândă scrutând cerul, izvorând atâta pace și înțelepciune.
Împăratul roman Constantin cel Mare, devenit ,, Sfânt Împărat întocmai cu Apostolii”, a șters pă
catul celor dinaintea lui prin legalizarea, sprijinirea și ocrotirea creștinilor.
,,Panta rhei ” spunea Heraclit din Efes. ,,Omnia mutantur, nihil interit” spunea și poetul
latin, Publius Ovidius Naso sau mai târziu( sec.al XVIII-lea),părintele chimiei moderne, Antoine
Lavoisier: ,, Nimic nu se pierde, totul se transformă ”.
Cu câtă bucurie, uimire și emoție am privit Columna lui Traian,terminată în anul 113 d.H.,de Apolodor din Damasc, situată în imediata apropiere a Forului Roman. Stau mărturie fres
cele ce reproduc într-o formă epică războiul dintre romani și daci. Văzusem la București, la Mu-
zeul Național de Istorie , o copie a Columnei, dar acum emoția mă copleșea. Și eu ca și Badea Cârțan, am rămas fară grai urmărind scenele de luptă sau de viață firescă, de muncă ale dacilor.
De ce atâta emoție? Pentru că în țara mea parcă s-au șters cu totul urmele existenței dacilor pe pământul lor. A trebuit să vin la Roma, să-mi cunosc strămoșii, să văd cum arăta un dac, cum
arăta o femeie dacă, cum erau îmbrăcați, cum își purtau părul, mâinile, chipul…Priveam și la-
crimi îmi curgeau în suflet…Cu aurul și argintul adus din Dacia, s-a petrecut la Roma 123 de zile,
așa că Împăratul Traian a renunțat la impozite și a construit fortificații prin întreg imperiul.
Așa după cum și pe Colosseum se înalță crucea amintind de toți cei care s-au jertfit aici, iată că
și din vârful Columnei a fost dată jos statuia Împăratului Traian , din ordinul Papei Sixt al V-lea
și înlocuită cu statuia Sfântului Petru, în anul 1587.
Când am aflat, o bucurie dezinteresată mi-a cuprins ființa… Era acea bucurie care-ți ridică vibra-
ția , te înnobilează, te umple de recunoștință…, te face să plutești: din Piața Veneția, în Piața Spania, de la Templul lui Venus la Pantheon, de la Colina Palatină la Piața Del Popolo, unde se ridică alte patru grațioase statui de daci, realizate cu iubire de mâna perfectă a artistului. Și ini-
ma îți spune că dacii aceștia , cu înfățișarea lor misterioasă,ce ne privesc atât de demn și de senin, nu sunt învinșii, că spiritul lor a atins nemurirea, după cum însuși Zamolxe îi învățase.
Eram ca un copil orfan, ce fusese crescut fără să-și cunoască rădăcina și deodată află cu bucurie și uimire cine-i sunt adevărații părinți și bunici. Poate de aceea la Roma mă simțeam ca acasă.
Poate de aceea și limba italienilor mi se părea atât de asemănătoare cu a noastră. Uimitor de repede mi-au venit în minte cuvintele lui Petru Maior: ,, totuși dacă vom avea a grăi oblu, limba românească este muma limbii latinești.”( Istoria pentru începutul românilor-Petru Maior)

Cine dorește să afle mai mult să caute! Crede și cercetează! ,, Nihil Sine Deo” spunea Papa Francisc în cuvântul lui de început de an. Să înțelegem și să credem că totul converge spre LUMINĂ, spre UNITATE, spre DUMNEZEU. Și în toate frământările noastre de atunci și de acum
,, Omnia vincit amor!”, adică ,, Iubirea învinge orice.”
,,Gaudeamus igitur!”, ,,Să ne bucurăm deci!”
,,LA MULȚI ANI!”
,,TANTI AUGURI DI BUONO ANO!”
,,HAPPY NEW YEAR!”

MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA

by

Referinţă Bibliografică

LA ÎNCEPUT DE AN NOI ORIZONTURI- ROMA -MIOARA OPRIȘAN/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 ianuarie 2020