Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » Laura Lavric,  impetuoasă în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, Buzău, 2023

Laura Lavric,  impetuoasă în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, Buzău, 2023

Mirabilă așezare în armonie a destinelor noastre: în ungherul pământean de la confluența unui summum de diversități culturale suntem contemporanii unei formidabile, fermecătoare artiste care ne aduce pe toți împreună într-o singură patrie rotundă și hrănitoare spiritual, moșie națională a folclorului românesc celui dulce roditor, aurit și crescut pe spicul grânelor sufletești ale noastre udate cu lacrimile rugii și-ale bucuriei de a asculta cântec, și a cânta: Laura Lavric…!

Formidabilele noastre interprete, de muzică populară și folclorică se vede că sunt fiecare dintre ele parte a unei agoniseli întregi de frumusețe. Deși fiecare în sine este o frumusețe neasemănată cu alta, împreună formează unitatea frumuseții nerisipite, a frumuseții culese în suflet rază de soare cu rază de soare, precum cuminecătura în palmă, firimitură cu firimitură…!

Fiecare dintre frumoasele glăsuitoare de cânt alinător înflorit în grandioasa și fascinanta florărie a culturii noastre sătești transferate de la generație la generație, una câte una îmbujorată și catifelată cu câte un strop de culoare vie de pe urma acestor treceri, fără a fi împestrițate, este o pasăre ce cântă în zbor, iar aceasta le asigură o înfrățire de valoare în numele comun și inseparabil al profesionalului, dar deopotrivă, fiecare dintre ele răspunde de un resort sufletesc asigurat de talentul și destinul individual.

Interpreta Laura Lavric, frumoasă ca viața fericită, ca plăcerea iremediabilă și bucuria nesecabilă de a fi om de omenie, din toată ființa sa, întru slujirea cântului menit să curețe sufletul omenesc de cenușele mâhnirilor sale, răspunde cu firman de la Dumnezeu de forța curativă a veseliei.

Cine o ascultă cântând pe minunat de vesela artistă Laura Lavric, ascultă pasărea sufletului și floarea pământului ce râde cu tot obrazu-i luminos către florile cerului – stelele celor cărora ochii ei le seamănă, celor cărora inima ei le-a împrumutat visul, celor cărora cântecele ei le-au luat pulberea, celor cărora gândurile ei le-au colindat cărările de argint, celor cărora credința ei le aprinde câte o privire la căderea nopții și le jertfește câte o lacrimă la ivitul zorilor, când icoana cerului se arată la răsărit ca să se închine către ea omul bun și florile soarelui…!

E un iureș de frumusețe, de veselie, de speranță într-un grai curgător, pur românesc, înveșmântat cu strai dulce moldovenesc și-ntr-o melodie îmbisericită în cristelnița folclorului românesc, act de identitate culturală a noastră și antet de filă de istorie a patriei în care „Veșnicia s-a născut la sat” și-n care Dumnezeu a prelungit „Grădina Maicii Domnului”…!

Laura Lavric a fost dintotdeauna, este neclintit și va rămâne pururi Laura Lavric, ea nu cântă ca nimeni, ea cântă numai și numai ca Laura Lavric. Adică unic, minunat de frumos și neprețuit! Iar ca om, Laura Lavric este sora pe care vrei să o aduni la piept până îi auzi susurul sângelui, este draga pe care vrei să o strângi în brațe până vorbești cu inima ei, este pacea pe care vrei să o aduni din inima lui Dumnezeu și să o porți cu tine pe unde te abat gândurile, pe unde te duc interesele, pe unde te opresc grijile, pe unde te alungă ceasurile rele.

În serile Festivalului Național concurs de Folclor „Benone Sinulescu” – Buzău, 2023, o caniculă în trecere pe ruta ei din Sahara în iad, făcea la noi ca de fiecare dată căderea întunericului să fie o nouă victorie a vieții…! Magic act cultural și artistic este acest festival închinat neuitării lui Benone Sinulescu, fiu al Buzăului, umbră mângâietoare a sufletului neamului românesc.

Dar rânduirea lui în mănunchiul de manifestări tradiționale desfășurate în cadrul Drăgaicei buzoiene, irepetabile la această anvergură și valoare în întreaga țară (iar aceasta și datorită faptului că primarul municipiului, Constantin Toma este harnic și interesat de viața spirituală a comunității) se nimerește chiar în inima focului verilor toride – iată un inconvenient ce urcă deasupra puterii și voinței chiar și a unui om vrednic precum e primarul Constantin Toma.

Frumosul, voioșia, fericirea spectacolelor muzicale în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, ediția a V-a, 17-18 iunie 2013, au răcorit sufletele publicului frumos buzoian, foarte numeros, venit să petreacă sărbătorește, elevat, descătușat într-o manifestare omenească a plăcerii de a trăi estetizat prin vraja cântecului.

La această ediție de festival muzical inegalat de altul undeva, vreodată, mi-am dat seama că scena se împrospătează an cu an cu o înveșmântare artistică tot mai frumoasă și mai de valoare. Totul m-a impresionat foarte plăcut. Însă textul prezent, având în centrul lui pe interpreta fermecătoare și veselă Laura Lavric, mă condiționează să fiu dacă nu fermecător, pentru că nu-mi pot comanda eu mie aceasta, vesel, la rându-mi, doar când mă gândesc la Laura Lavric. Amintirea ei nu mă lasă să fiu altfel.

Fierbinte ca o plită încinsă, deplasabilă, căutam prin dosul scenei, la festival, o palmă de loc învelit de umbră și o pală de aer resuscitător. Am zărit-o pe artistă. Parcă nu ne găseam în același loc și nu ne fierbea același foc astral, ea părea că poartă mai confortabil soarele după ea, căci unde te duceai, soarele se ținea de tine, n-aveai scăpare. Și ei îi erau obrajii ca bujorul, dar nu mi se părea că o chinuie insuportabil căldura.

Vor fi fost și obrajii mei îmbujorați de la același laser de pe cer, însă pentru mine, când ne-am întâlnit s-a mai aprins unul, iar acum simțeam că două focuri, unul de sus și unul din inimă, au început să mă prăjească…! Laura Lavric este un om atât de plăcut încât ți se luminează privirea, îți zvâcnește sufletul, îți ard obrajii, când te apropii de ea.

Pentru fiecare dintre noi clipa întâlnirii cu omul pe care îl iubești este copleșitoare, însă în urma ei așteaptă să te scufunde în singurătate clipa despărțirii. Ai vrea să urmezi pe acest om, ai vrea să rămâi pe aproape de el, unde se oprește el, ai vrea să îi ții calea, să îl mai vezi o dată, să nu îl pierzi din vedere…, dar aceasta nu se poate…!

Mergem fiecare acolo unde ne este locul! Luăm cu noi amintirea și îmbrăcăm cămașa despărțirii – ea se zice că e rece ca sloiul de gheață, dar la Buzău, în serile festivalului „Benone Sinulescu” eu am îmbrăcat cămașa de foc. Doar pentru o noapte, din fericire, căci a doua zi ne-am reîntâlnit eu și Laura Lavric, la hotelul restaurantului „Pietroasa” și am prelungit aici clipele frumoase, luminate de veselia foarte agreabilă a frumoasei artiste cu talent infinit, din Moldova, pământul cel mai mănos cu har, dar și cel mai săpat de șenile, rupt de răni și înecat de lacrimi…! (în fotografiia reprezentativă  apare împreună cu Laura Lavric: Nicolae Datcu și Aurel V. Zgheran)

         (Aurel V. Zgheran)

 

Facebooktwitterby feather

Un comentariu

  1. admin

    Foarte frumoase întâlnirile dvs de suflet, domnule Zgheran. Dumneavoastră înșivă sunteți o comoară. Ne bucurăm să vă avem în mijlocul nostru, al Armonii(lor) Culturale! Felicitări și iubitei noastre artiste Laura LAVRIC! Și noi o iubim și o prețuim pentru tot ceea ce face pentru noi, românii.

Comments are closed.