LUMINAȚIA – ZIUA MORȚILOR

* Viața este darul lui Dumnezeu la nașterea omului, pentru a-I duce ofrandele ei după moarte. (Maria Filipoiu)

Ziua Tuturor Sfinților, Pomenirea Morților sau Luminația se comemorează în fiecare an pe data de 2 noiembrie, dar pomenirea începe din seara de 1 noiembrie.
Potrivit legendelor populare, în prima zi de Brumar, porțile (cerurile) dintre cele două lumi se deschid, iar acum cei plecați dintre noi pot veni să ne viziteze.
Ziua Morților sau Luminația provine din limba latină „commemoratione omnium fidelium defunctorum” – „pomenirea tuturor credincioșilor răposați”, este sărbătorită în calendarul romano-catolic în fiecare an pe data de 2 noiembrie, a doua zi după Praznicul Tuturor Sfinților.
În cultul ortodox, această sărbătoare a morților este în data de 8 noiembrie – Sfinții Mihail și Gavriil. Sărbătorirea Zilei Morților în lumea apuseană începe după vesperele din seara zilei de 1 noiembrie, iar în această zi, toți creștinii obișnuiesc să cinstească și să îngrijească mormintele celor care nu mai sunt printre noi. În tradiția creștină a românilor este cunoscută sărbătoarea celor morți – Moșii de Sfânt Andrei – din 29 spre 30 noiembrie, când cei vii pun usturoi la ferestre și uși, pentru alungarea spiritelor rele.
Indiferent de religie, în această zi sfântă, credincioșii merg cu flori și lumânări aprinse în cimitire, curăță mormintele și le înfrumusețează, în amintirea celor care i-au însoțit pe drumul vieții.
„Cei dispăruți primesc mai multe flori decât cei care trăiesc pentru că regretul e mai puternic decât recunoștința.” – Anne Frank

Cimitirele se transformă în oaze de lumină

Cu câteva zile înainte de Ziua Morților, creștinii merg la cimitir şi curăță mormintele, apoi le împodobesc cu flori, în special crizanteme, specifice toamnei și acestei sărbători. În această sărbătoare a morților se aprind lumânări și candele pentru sufletele celor decedați, iar rudele dau de pomană în memoria morților. În unele zone din Ardeal se duc la cimitir dulciuri sau alte produse de patiserie și se dau copiilor.

În legendele populare, noaptea de 1 noiembrie este cea în care porțile Cerului se deschid, iar sufletele morților vin să îi viziteze pe cei vii.
Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata de apoi, în urma căreia sufletul ajunge în Rai și este fericit, sau în Iad, la penitență și suferință, după faptele săvârșite pe Pământ.
Se mai spune că aceste „repartiții” nu sunt definitive, ci durează până la Judecata Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc și când vor veni hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferință, conform creștinortodox.ro.

Semnificații religioase ale Zilei Morților

Semnificația Zilei Morţilor se regăsește în tradiţia Bisericii Romano-Catolice, însă aceasta a fost preluată în timp și de ortodocși, luterani, calvini sau unitarieni.
Ziua de 1 noiembrie este trecută în calendarul romano-catolic ca fiind Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, iar ziua de 2 noiembrie este momentul în care se pomenesc în mod special morții.
Referitor la sărbătoarea catolică, 1 noiembrie are două semnificaţii: pe de o parte este o zi de cinstire a tuturor sfinţilor, iar pe de altă parte este ziua de pomenire a morților.
Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor îşi are originea în practica Bisericii din Antiohia, care chiar din primele veacuri (secolul IV) ale creştinătăţii îi celebra pe toţi martirii creștini. Referiri la această sărbătoare se regăsesc la Sfântul Vasile cel Mare, care în omiliile (predicile) sale vorbeşte şi despre Sfinţii Martiri prăznuiţi în prima duminică după Rusalii.
Ritualul a început în momentul în care călugării irlandezi au plecat să evanghelizeze Galia, s-au confruntat cu diferite practici păgâne de origine celtă, printre care era şi sărbătoarea morţilor, „Samhain“ (Zeul Morţilor, Principele Întunericului).
„La celţii, începutul Anului Nou era sărbătorit pe 1 noiembrie, fiind considerat sfârșitul sezonului Soarelui şi începutul sezonului întunecat şi al frigului. Această trecere de la un sezon la altul era marcată de druizi (preoţii celţilor) prin dansuri și incantații ca manifestări religioase. Sărbătoarea în sine era celebrată începând cu noaptea de 31 octombrie până a doua zi, la 1 noiembrie, sau putea să dureze chiar trei zile. Oamenii participau la această sărbătoare îmbrăcaţi în costume din piei şi oase de animale. Celţii credeau că în această noapte spiritele celor morţi puteau să revină în casele lor terestre, pentru a-şi căuta un nou trup.” (Biserica din Milano Nord)

De ce se face pomenire morților?

În Biserica Romano-Catolică, sărbătoarea a fost introdusă oficial de Papa Bonifaciu în prima duminică după Rusalii, la fel ca în Răsărit. Mai târziu, sărbătoarea a fost mutată pe 1 noiembrie, iar din anul 1004 a devenit o zi de pomenire a morţilor, ce a rămas în tradiţia occidentală până astăzi. (site-ul bisericii din Milano Nord)
Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, ca stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit”, înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul a ajuns în casa lui Iair (Lazăr), a cărui fiică de numai 12 ani murise de curând, spunea: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” – Luca: 8,52
Pomenire morților se face sâmbăta – ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, ca să elibereze din el pe toți drepții adormiți. Biserica face pomenirea celor adormiți sâmbăta și pentru că această zi e ajunul duminicii – ziua Învierii – numită și cea dintâi zi a noii creații sau ziua veșniciei.

Românii comemorează 20 de Zile de Moși

Este menționat în lucrarea „Trilogia vieții”: pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși. Cuvântul „moși” vine de la „strămoși” și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei.
Cele mai importante Zile de Moși sunt:
– „Moșii de primăvară” – de Sfinții 40 de Mucenici.
– „Moșii de vară sau de Rusalii” – sâmbăta dinaintea Rusaliilor.
– „Moșii de toamnă sau Moșii de Arhangheli” în prima sâmbătă din luna noiembrie.
– „Moșii de iarnă” – sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne a Postului Paștilor.
În Biserica Ortodoxă s-au păstrat mai multe zile de pomenire a morţilor când creştinii merg la biserică sau în cimitire cu diverse alimente pe care le împart persoanelor sărmane.

Tradiții și superstiții de Ziua Morților

De sărbătoarea morților nu este indicat ca la mormântul cuiva drag să-și facă apariția cineva cu care s-a certat în timpul vieții
– În Ziua Morților nu trebuie să fii zgârcit, nici egoist, ci să împarți bucate alese pentru cei răposați.
– Nu se spală rufe și nici nu se muncește.
– Nu este bine să plângi și nici să fii supărat. Se spune că morții nu vor să îi vadă suferind pe cei pe care i-au lăsat în urmă.
– De Luminația nu este bine să dai de pomană alcool înaintea unei mese calde.
În ajunul sărbătorii Morților, cimitirele se luminează de la flăcările lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt.
– Cu această ocazie, la morminte se adună familii și prieteni, care amintesc de cei dispăruți.
– În anumite zone ale țării se duce apă proaspătă la morminte, până la răsăritul Soarelui, doar de copiii cu inocența trupească și sufletele curate. Pe lângă bucate alese, se spune că morților li se face și sete și este bine să li se dea de pomană și apă.
– Tradiția spune că în această zi sfântă nu este bine să faci vizite în alte case, pentru a-ți merge bine tot anul.
– Astfel, Ziua Morților sau Luminația se sărbătorește în fiecare an pe data de 2 noiembrie, când se împodobesc mormintele cu flori și se aprind lumânări, spre veșnică pomenire și se spune rudelor îndoliate:
Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace și lumină!

Maria Filipoiu / UZPR

by

Referinţă Bibliografică

LUMINAȚIA – ZIUA MORȚILOR/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 octombrie 2021