MARIANA PÂȘLEA

SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN: O CERTITUDINE A CRITICII TINERE

Cu volumul de debut, intitulat „EUGEN DORCESCU – Un ecrivain pas comme les autres”, Silvia-Gabriela Almăjan a atras atenția unui critic literar timișorean de anvergură, Livius Petru Bercea, care, în prefață, mărturisește că textul este remarcabil încă din titlul său, care „spune destul despre conținutul cărții și despre intențiile evaluative ale autoarei”. Și cunoscutul scriitor, om de mare cultură Zenovie Cârlugea, referindu-se la cartea amintită, afirmă că a fost un debut editorial „remarcabil”. Prima carte s-a bucurat de mare succes, dovadă cronicile, eseurile, notele care s-au scris despre ea.
Iat-o acum, la începutul noului an, pe Silvia-Gabriela Almăjan, completându-și bibliografia cu cel de-al doilea volum, „EPISTOLELE DE LA RAMNA. Schițe de portret” (Timișoara, Ed. Eurostampa, 2023), în care adună câteva impresii despre cărțile unui număr considerabil de autori, mai mult sau mai puțin cunoscuți. Referindu-se la autoarea acestuia, Zenovie Carlugea face o afirmație tranșantă și întemeiată: Silvia-Gabriela Almăjan „este unul din cei mai înzestrați cursanți” ai Școlii de Literatură Eugen Dorcescu. Autoarea face cinste mentorului nostru, Eugen Dorcescu, a cărui incontestabilă valoare a fost, pe bună dreptate, recunoscută pe plan internațional, în urmă cu puțin timp, când a fost primit în rândurile  Academiei Hispanoamericane de „Buenas Letras” din Madrid, ca membru  corespondent al acestei prestigioase Academii spaniole.
Cartea rcenzată cuprinde cincisprezece „schițe de portret”, dedicate unor autori, dintre care unii de notorietate, precum  Mirela-Ioana Dorcescu, Eugen Dorcescu, Livius Petru Bercea, Iulian Chivu, Veronica Balaj, Petru Vasile Tomoioagă, Zoia Elena Deju, Monica M. Condan, Gheorghe Stroia, Iulian Chivu, ceilalți, colegi din școală: Anișoara-Violeta Cira, Marian-Cătălin Ciobanu și subsemnata. Autoarea încheie cartea cu o schiță de autoportret, unde a adunat câteva note din care cititorul află despre studiile sale, despre colaborări la reviste, despre operă, premii obținute și descoperă și câteva opinii critice autorizate, referitoare la volumul său de debut. Sunt onorată să mă număr și eu printre cei care au notat impresiile lor despre prima carte.
Primit în dar de la autoare, acest al doilea volum, pe mine, m-a fermecat prin noblețea gestului de a recomanda prin cronici și eseuri de certă valoare, opere literare citite cu mare interes și analizate cu la fel de mare pricepere.
Aș începe cu Mirela-Ioana Dorcescu, o personalitate în lumea universitară timișoreană, care a semnat numeroase studii de specialitate, dar care are o operă literară de valoare. Autoarea cărții în discuție se oprește asupra volumului de debut al Mirelei-Ioana Dorcescu, cel intitulat Punctul interior și publicat la Editura Excelsior Art, în 2010. Cronica la acest superb roman, intitulată FEMEIA–O ENIGMĂ, pune în evidență atât autenticitatea scrierii, cât si buna pregătire a Silviei-Gabriela Almăjan, dobândită la cursurile Facultății de Litere din UVT, unde autoarea romanului analizat i-a fost profesoară. Romanul Mirelei-Ioana Dorcescu este structurat pe cinci capitole și „captează cititorul precum un vârtej, prin povestea tulburătoare a Corinei, eroina-semiotician”. Este remarcat faptul că romanul are o construcție pe cât de clasică, pe atât de modernă. Corina este un personaj de ținut minte. Și eu l-am reținut și îl voi ține bine minte, întrucât aceasta este cartea pe care am citit-o „cu sufletul la gură” și am considerat-o de excepție, făcând o afirmație care nu s-a dovedit deloc hazardată, pe o rețea de socializare: „am descoperit un nume nou în elita beletristicii românești”. Roman de dragoste și moarte,  Punctul interior  tulbură cititorul, îl face părtaș la trăirile complexe ale eroinei și are un final fantastic de interesant, după cum autoarea cronicii ne atenționează:  „Finalul, realizat cu multă artă, lasă loc interpretărilor: e dorința de autocunoaștere, e fericirea regăsită, e moartea ca eliberare, e un nou început?” Concluzia: „Punctul interior – un roman pe care nu-l poți lăsa din mână!” Așa este: nici eu nu l-am putut lăsa din mână, în noiembrie, 2013!
Silvia-Gabriela Almăjan s-a impus ca exegetă a marelui scriitor timișorean, național și universal, Eugen Dorcescu. Acestuia îi consacră o cronică amplă, intitulată „CE VIU ȘI CE CONCRET E DUMNEZEU”, în care se referă la volumele  „APROAPELE. 111 Psalmi și alte poeme”, apărut la Editura Eurostampa din Timișoara, în anul 2022, și dedicat Părintelui Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania. In memoriam; și la volumul „LEVIATANUL” publicat la aceeași editură, în același an. Ca în multe alte cărți ale lui Eugen Dorcescu, și în volumele menționate, subliniază autoarea, sunt inserate creații dorcesciene inedite, vechi de decenii, rămase, până acum, în manuscrisele poetului. Din acestea, s-au mai ivit trei volume, publicate la Editura Mirton din Timișoara: „Agonia caniculei”(2019) și „Jurnalul” dorcescian, în două volume (2020).
De reținut din Notă asupra ediției motivarea titlului cărții: „Aproapele, un adverb substantivizat, își dezvăluie plurivalența semantică,  «el desemnând nu numai semenul, ci pe Însuși Dumnezeu, Aproapele Poetului»”. Mai aflăm din carte că Mirela-Ioana Dorcescu, cerând permisiunea autorului „Biblicelor”, de a intra în lumea manuscriselor dorcesciene, descoperă adevărate nestemate și îi sugerează Poetului să-și revadă manuscrisele și, după o atentă selecție, să le publice. „Comunicarea dintre eul liric și Divinitate este redată prin utilizarea numărului 111—de trei ori cifra 1, omul în picioare, axis mundi, aspirând spre Cel de Sus, unic și treimic”, reține din Cuvântul înainte autoarea „Epistelor de la Ramna”, dovedindu-se ea însăși o bună cunoscătoare a Cărții Sfinte. Tot din Notă asupra ediției, Silvia-Gabriela Almăjan preia informația că „ toți Psalmii sunt ai lui Eugen Dorcescu” și ideea că „strigătul său către Dumnezeu este rugăciunea cu care se identifică Poetul”:
„Rugăciunea mea sunt eu însumi”
(Psalmul 103,19.10.1999)
Autoarea cărții își continuă „explorarea mirabilei lumi a poeziei lui Eugen Dorcescu”, cu o analiză pertinentă, „a unei noi cărți de poeme, publicată, recent, la aceeași editură și intitulată misterios și incitant: LEVIATANUL ( Poeme uitate)”.  Începând cu copertele, trecând la cuprinsul cărții și oprindu-ne o clipă pe dedicația olografă, pe care o face autorul, „cursanților” Școlii de literatură Eugen Dorcescu-80, asistăm încântați nu doar la o capodoperă literară, ci și la „o probă de moralitate și fraternitate în duh și adevăr, oferită, public, de Eugen Dorcescu, acestei Isla de los  Afortunados, cum însuși numește amintita Școală”.
Silvia-Gabriela Almăjan observă „echilibrul clasic în structurarea acestui volum: un poem prolog – Diacul – este urmat de CAMELOT, secțiune ce cuprinde șaisprezece poezii, NUNC FLUENS, cu douăzeci și cinci de poeme, NUNC STANS, cu patruzeci și unu, DE SENECTUTE, cu cincisprezece, Epilog 1 -Leviatanul, Epilog 2 -Pavilionul și o fișă bibliografică.
LEVIATANUL, cuvântul ce dă titlul cărții, denumește un monstru marin, o fiară de temut, încolăcită, răsucită, renumită pentru tăria, ferocitatea și dimensiunile sale. Descris în Vechiul Testament, Leviatanul nu poate fi legat sau îmblânzit, nu poate fi închis în cușcă. „Pe pământ nimic nu-i este stăpân, este făcut să nu se teamă de nimic”.
Poemele din acest volum sunt pline de vitalitate, au prestanță, sugerează putere și, afirmă autoarea, „îndrumă spre abordarea abisal-existențială a textelor”. Mă voi opri, pentru exemplificare, asupra câtorva versuri din Leviatanul (Epilog1):       „Pluriform, neguros, asumându-și, întreagă,
Omenimea din jur, agresivă, beteagă,
Îl presimt peste tot și nu-l aflu niciunde,
Fiindcă nici nu se-arată și nici nu se-ascunde.
Nu-i poți măsura puterea, hotarul,
Îți înfige în trup și în suflet brăzdarul.
Nevăzuții lui colți, nevăzutele-i gheare
Te despică adânc, scoțând sânge și sare.
Pe cât este-mprejur, tot atât e în tine.
E prezent, când nu e, e prezent, când revine.”

Zoia Elena Deju este un alt nume bine cunoscut în literatura de astăzi. Autoarea mărturisește că versurile care au fascinat-o aparțin volumului  ROTITOR , publicat la Editura Eurostampa, în anul 2022, un volum care a atras-o prin câteva elemente deosebite: titlul, coperta, elemente care fac trimitere atât la formă, cât și la mișcare. Titlul cărții, citit de la stânga la dreapta și de la dreapta spre stânga „are aceeași rostire și aceeași semnificație”, observă Silvia-Gabriela Almăjan. Pornind de la cuvântul „rotitor”, un derivat adjectival, foarte sugestiv, autoarea volumului, despre care scriu, consideră că poeta Zoia Elena Deju  „preferă echilibrul, e împăcată cu mersul firesc al lucrurilor, al Universului: sfârșitul-început și începutul- sfârșit”. Poemele sunt „extrem de bine amplasate” în cartea Zoiei-Elena Deju, care are privilegiul de a fi fost prefațată de Poetul Eugen Dorcescu: „Eul creator atinge și își apropriază beatitudinea calmă, desăvârșită a unei vaste perspective, deopotrivă exterioare și lăuntrice, a unei foarte personale perspective antropocosmice asupra existenței, perspectivă potrivit căreia om și lume tind a-și egaliza dimensiunile și durata”.
Versurile Zoiei Elena Deju impresionează prin candoare, prospețime, dar și prin profunzime. Le-am apreciat, la rândul meu, într-o cronică, publicată în „Acolada”, o revistă print, și nu mă pot opri să nu citez câteva dintre ele:
„Voiam eu bine să fac
vase de Cină – și-mi ieșeau
fie prea strâmbe, fie ceva
asemănător cu ceramica
din târg zisă „de Cucuteni”
………………………………….
Cu mâinile bătucite,
am intrat iar la roată
și deodată lutul începu
să cânte blând, frumos, fascinant,
înălțându-se
în urcioare și amfore”
(Orizonturi, 4)
Un alt nume cu rezonanță în lirica românească de astăzi este cel al poetului GHEORGHE STROIA. În câteva pagini, Silvia-Gabriela Almăjan ni-l face cunoscut. Volumele supuse analizei sunt RAI CU FLUTURI și PĂSĂRILE INIMII. Primul volum, apărut în 2020, la Editura Armonii Culturale, impresionează, ne spune autoarea, prin formă: o poezie însoțită de imagini, picturi realizate acrilic pe pânză, de același autor. Cartea este structurată în trei secțiuni:  Rai  cu fluturi, Pictați-vă, fluturi! și  Să nu uitați, fluturi! Cele mai multe dintre poeziile sale sunt dedicate adoratei sale soții și sunt pline de duioșie, melancolie, modestie, pioșenie. Cea de-a doua carte comentată este numită PĂSĂRILE INIMII și a fost publicată în 2021, autorul ocupându-se de editare, copertă, tehnoredactare și corectură. Motivul literar al „păsării” este predominant, așa cum reiese, de altfel, chiar din titlul volumului. Păsările inimii sunt sentimentele, pe care poetul le trăiește intens și sincer. La Gheorghe Stroia, pasărea devine cuvânt polisemantic, simbol al ascensiunii, al libertății și al purității. Zborul, înălțarea, libertatea, evadarea, plutirea conturează mesajul original al liricii sale.
Interesantă este și cronica în care autoarea pune sub lupă romanul  INDEZIRABIL, semnat de IULIAN CHIVU, roman apărut la Editura Sitech, din Craiova, în anul 2022. În cele optsprezece capitole, autorul prezintă drama unui profesor acuzat temporar, dintr-o eroare judiciară, și obligat să trăiască mai departe cu povara unei false vinovății. Protagonistul, – Iacob –, este înfățișat încă din primul capitol, ca victimă a brutalității unui gardian. Prăbușit la podea „era vizibil speriat și asta nu putea să o ascundă, oricât se străduia el de tare”. Silvia-Gabriela Almăjan prezintă succint întâmplări, scene dureroase din viața eroului cărții (și a apropiaților săi), devenit indezirabil, nu prin fapte și atitudine, ci prin prisma răutății celor din jur, oameni capabili să calce pe răni greu de vindecat.
PETRU VASILE TOMOIOAGĂ, jurnalist, poet și prozator, beneficiază de câteva articole interesante, profunde: „Poezia mistico-religioasă (I)”; „ Poezia mistico-religioasă (II)”;  „Un poet al toamnei”; „Viață, moarte, renaștere”; „Între pământ și cer”; „ Originalitatea prozei lui Petru Vasile Tomoioagă”. Minunate sunt versurile lui Petru Vasile Tomoioagă, reproduse în eseu, urmând după o frumoasă Precuvântare, ce-i aparține Mitropolitului Nicolae al Banatului:
„Miroase a sânge de iarbă în preajmă
și coasa o simt cum foșnește prin suflet,
mi-e cerul cu îngeri scumpă catapeteasmă
și pe Domnul îl știu după taină și umblet”.
MONICA M. CONDAN, distinsa noastră colegă de la Școala de literatură Eugen Dorcescu 80, este și ea prezentă într-o admirabilă cronică literară.  Faptul că Monica M. Condan  coordonează voluntar, de 17 ani, revista de cultură Coloana Infinitului stârnește admirația tuturor. Cartea Doamnei Monica M. Condan asupra căreia se oprește Silvia-Gabriela Almăjan, este intitulată  ÎN ORIZONTUL APORIEI –  SENS TRĂIT –  SENS RECEPTAT. Și aceasta are privilegiul de a fi fost prefațată de Poetul Eugen Dorcescu. Titlul cărții, afirmă Silvia-Gabriela Almăjan, „anticipează conținutul. O carte nu poate trăi decât prin cititorii săi. Ea prinde viață când este îndelung citită, apreciată, recomandată, interpretată.” Autoarea susține că „paginile numeroase ce compun tomul reflectă pasiune, bucuria lecturii, a înțelegerii, a descifrării misterelor ascunse în filele cărților. Aflăm despre volumul Monicăi M. Condan că are două secțiuni: Lecturi elective și Lecturi selective.  Cu naturalețe și bunăvoință se apleacă autoarea volumului asupra textelor, le decodifică, se emoționează la vorbele de duh, subliniază farmecul și ineditul lor, emite interpretări ce dovedesc competență, siguranță, observă Silvia-Gabriela Almăjan. Un spațiu extins și o foarte fină analiză disociativă (…) sunt dedicate, în capitolul Trilogia optimistă, scrierilor lui Eugen Dorcescu și ale Mirelei-Ioana Dorcescu, scrieri ce comunică adânc, nu doar estetic, ci și existențial. Trei sunt cărțile la care se referă atât de pertinenta afirmație de mai sus: Elegiile de la Carani, a lui Eugen Dorcescu, și Primăvara elegiei și Celesta, ale Mirelei-Ioana Dorcescu.
Studii critice obiective pun în valoare și creațiile altor doi colegi din Școala de literatură: Anișoara-Violeta Câra și Marian-Cătălin Ciobanu. Autoarea prezintă cele trei cărți semnate de aceștia:  Realismul simbolic; Drumul spre sens ( A-V Cîra ) și  Et în Arcadia ego( M-C Ciobanu).
De asemenea, Veronica Balaj (cu Solilocvii), Carla Florentina Cioca (cu Un romantic întârziat), Constantin Stancu (cu Judecător sau judecata timpului) sunt  alți autori asupra cărora Silvia-Gabriela Almăjan se oprește în acest volum și face drepte și meritate aprecieri la adresa lor. Îi mulțumesc autoarei pentru cele trei cronici dedicate la trei dintre cărțile mele: De-a poezia; Primul țipăt și Lectio profana.
Subscriu la o îndreptățită laudă pe care i-o aduce autoarei acestui complex volum Zenovie Carlugea într-o profesionistă și savuroasă cronică literară, publicată în data de 6 martie, anul curent. Reproducerea ei este finalul optim pentru aceste însemnări pe marginea volumului:
„Cartea de cronici pe care ne-o propune azi prof. Silvia-Gabriela Almăjan,  Epistolele de la Ramna (din domiciliara Ramna caraș-severineană), cu subtitlul Schițe de portret, constituie un pas categoric înainte, destinul critic al d-sale meritând a fi deopotrivă  apreciat ca atare și urmărit cu deplină încredere”.

by

Referinţă Bibliografică

MARIANA PÂȘLEA, SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN: O CERTITUDINE A CRITICII TINERE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 aprilie 2023