MARIANA PÂȘLEA
UN DEBUT MAI MULT DECÂT MERITORIU

„Et in Arcadia ego. Eseuri de critică literară” – o carte care a văzut lumina tiparului în primăvara acestui an, la Editura Eurostampa, din Timișoara – poartă semnătura unui foarte tânăr absolvent al Facultății de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara. Se numește Marian- Cătălin Ciobanu și este, pentru vârsta lui, un nume destul de bine cunoscut în hermeneutica timișoreană. Fost student al Mirelei-Ioana Dorcescu, acesta face cinste îndrumătoarei sale, scriind și publicând, în reviste online și print, cronici literare, eseuri, recenzii foarte bine primite de cititorii interesați. S-a remarcat, de asemenea, prin ample și bine documentate comentarii, prezente în volumele colective, dedicate Poetului Eugen Dorcescu și apărute, în 2021, sub coordonarea Mirelei-Ioana Dorcescu, la Editura Mirton, din Timișoara.
Volumul în discuție are privilegiul de a fi prefațat de un reputat dascăl universitar și critic literar, Livius Petru Bercea, drept care voi spicui din prefața intitulată ORIGINALITATEA HERMENEUTICII TINERE câteva considerații despre carte și autor. Aflăm, astfel, că Marian- Cătălin Ciobanu își înnobilează volumul prin inspirata aplecare asupra unei părți importante din creația lui Eugen Dorcescu, un clasic în viață, cum este perceput acesta în mediile literare de la noi și din Spania. Autorul prefeței admiră temeritatea acestei asumări, pe care o consideră „complexă și dificilă”, deoarece un asemenea demers nu este la îndemâna oricui, el presupunând, între multe altele, „informație teoretică multiplă”. Marian-Cătălin Ciobanu demonstrează că o are. Felul în care Livius Petru Bercea își încheie prefața îmbie cititorul să parcurgă acest volum cu mare atenție: „Et in Arcadia ego este nu numai o carte de debut, ci și o carte de vizită a unui critic în formare, cu multiple posibilități de afirmare într-un domeniu în care trebuie să rămână sensibil la receptarea reală a valorilor”.
Volumul este dedicat de tânărul autor memoriei tatălui său și are drept motto un citat din Voltaire. Este alcătuit din două părți, inegale ca număr de pagini, intitulate OPERA TOTALĂ (despre Eugen Dorcescu) și MISCELLANEA, cu trei secvențe, în care autorul își focalizează atenția asupra scrierilor a trei autoare, dintre care trebuie să o amintesc aici pe Mirela-Ioana Dorcescu, fosta profesoară a semnatarului cărții, la vremea studenției acestuia, așa cum am spus anterior.
În prima parte a volumului, așadar, descoperim vaste eseuri critice, consacrate câtorva dintre cărțile importante ale poetului și, deopotrivă, prozatorului Eugen Dorcescu. Partea a doua, intitulată MISCELLANEA, cuprinde interesante considerații critice despre operele literare ale Mirelei-Ioana Dorcescu, despre volumele de recenzii ale Anișoarei-Violeta Cîra și se încheie cu o cronică la un volum de poezii al Marianei Pâșlea. Cu permisiunea dumneavoastră, voi așterne mai multe rânduri despre prima parte a cărții, cea pe care autorul și-a intitulat-o OPERA TOTALĂ, secțiune unde întâlnim comentarii aplicate unor cărți recente ale lui Eugen Dorcescu.
Marian-Cătălin Ciobanu inițiază această secțiune cu evocarea unei seri reci de toamnă (23 octombrie, 2015), când universitara Mirela-Ioana Borchin i-a invitat pe toți studenții anului I, Filologie, să participe la o inedită lansare de carte. Se lansa NIRVANA. CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE! Pentru că m-am aflat printre fericiții invitați la acel eveniment, subscriu, fără rezerve, la afirmația autorului: „a fost o seară magică!” Evocarea este realizată de autorul ei în mod „plastic, participativ” și cu multă emoție, după cum aflăm dintr-o frumoasă recenzie semnată de Silvia-Gabriela Almăjan și publicată în revista „Armonii culturale”, din 23 noiembrie, 2022. Citind astăzi notațiile autorului despre ilustrul eveniment din toamna anului 2015, retrăiesc, cu maximă intensitate, momentele de neuitat ale acelei seri. Unul, care-mi va rămâne veșnic în memorie, este acela al primirii, din mâinile Poetului, a bogatului volum, care urma să fie lansat în următoarele minute. Nu-mi pot refuza, în clipa aceasta, când scriu, un gând: Oare nu cumva, în acea seară, „et in Arcadia ego?” Plăcerea, bucuria primirii acelei masive antologii ne varietur de poeme, atent selectate și însoțite de un eseu hermeneutic de 150 de pagini, intitulat „Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei”, au fost dublate de calda primire pe care ne-a făcut-o amfitrioana evenimentului, Mirela-Ioana Borchin, prietena mea de atunci, prietena și îndrumătoarea mea, pe tărâm literar, de acum…
În rememorarea sa, Marian Cătălin Ciobanu are în vedere nu numai opera lui Eugen Dorcescu, ci și personalitatea covârșitoare a acestuia. Între altele, demonstrează că i-a rămas în minte o definiție enunțată de însuși autorul „Biblicelor”: „Persoana umană este acel individ uman, purtător de excelență, care trăiește pentru un ideal, care este animat nu doar de sentimentul, ci și de cultul valorilor și care are necesități spirituale conștientizate”.
Continuându-și demersul cu o analiză pertinentă a operelor dorcesciene, tânărul hermeneut afirmă despre „Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991-1998)” că este o carte „unică (…) o carte nobilă, salubră și temerară, o cronică sinceră, neșablonardă, lucidă, inteligentă a epocii postdecembriste, o carte de mare literatură, cu un teribil suflu ideatic, spiritual și stilistic”, care, împreună cu „Adam. Pagini de jurnal (2000-2010)”, formează o unitate „ideologică și expresivă”, o unitate având „un formidabil suflu, care duce cu sine secvențialitate epică, personaje inubliabile, pasaje lirice, descripții, reflecții, introspecții, epifanii etc.”
Despre BIBLICELE lui Eugen Dorcescu, Marian Cătălin Ciobanu declară, chiar din titlul unei cronici, că este „o carte de căpătâi”. Publicată la începutul anului 2021, această carte contribuie, fără îndoială, la a-i asigura poetului un „loc însemnat în istoria literaturii române”. Nu Eugen Dorcescu este primul care versifică Psalmii, dar lui acest proiect îi reușește pe deplin, pentru că el crede, trăiește profund, dă „voce unei vibrații înalte în versificarea mesajului divin”, ne spune autorul comentariilor.
Cu interesante pagini ne captează atenția autorul și în continuare. În capitolul CĂUTAREA TATĂLUI ÎNTRE TELURIC ȘI CELEST, referitor la volumul bilingv, spaniolă-română, „Tatăl”, al poetului Coriolano González Montañez, traducere și ediție de Mirela-Ioana Dorcescu, Marian-Cătălin Ciobanu, cu spiritul său comparativist, realizează o reușită paralelă între două cărți, între doi poeți, între două moduri diferite de a percepe o realitate cruntă: moartea tatălui. Este vorba de Eugen Dorcescu (autor al volumului „Moartea tatălui”) și de Coriolano Gonzáles Montañez, cu placheta numită mai sus..
Despre cum se pot înfrăți și se pot completa un poet și un pictor ne informează autorul în următorul capitol, când face o analiză inteligentă a lucrării marcat originale, unice, în felul ei: „Synaisthesis. Eseu plastic la poezia lui Eugen Dorcescu”. Marian-Cătălin Ciobanu consideră albumul „o apariție de-a dreptul miraculoasă, de-a dreptul maiestuoasă, în minunata și adânc îndurerata toamnă a lui 2021 (…) dialog tainic, sin-comprehensiv, între două mari arte. Synaisthesis: pledoarie pentru Spiritualitate și Valoare, pentru Viața în Duh, într-o lume și într-un veac, ce par a savura, cu sumbre delicii, elixirele Morții”. Astfel își încheie tânărul critic literar ultimul comentariu al primei părți a cărții sale.
Partea a doua, intitulată, cum s-a spus, MISCELLANEA, cuprinde trei părți, corespunzătoare celor trei autoare ale căror cărți sunt trecute în revistă: Anișoara-Violeta Cîra, Mirela-Ioana Dorcescu și Mariana Pâșlea. Coleg de facultate, dar și de Școală de literatură (Școala de literatură „Eugen Dorcescu – 80”), Marian-Cătălin Ciobanu analizează cele două volume semnate de Anișoara-Violeta Cîra, pe care autoarea și le-a intitulat „Realismul simbolic: eseistica și proza Mirelei- Ioana Dorcescu ” și, respectiv, „Drumul spre sens. Eseuri hermeneutice”. Despre cel dintâi, autorul subliniază că, „în prima parte a cărții, „ Eseistica”, Anișoara-Violeta Cîra „tratează cele mai importante și incitante studii ale Mirelei-Ioana Dorcescu, vizând, în exclusivitate, lirica lui Eugen Dorcescu – Poetul și Poezia”. Volumul în discuție este perceput drept „Un debut matur”. Îi susțin pe deplin opinia. A doua carte a Anișoarei-Violeta Cîra, „Drumul spre sens”, este comentată într-un studiu frumos, numit „Cartea care consacră”. Aflăm că autoarea inserează în acest volum eseuri hermeneutice despre lucrările unor scriitori prestigioși, deopotrivă români și spanioli, și că reușește să suscite interesul cititorului, pășind „pe urmele Mirelei-Ioana Dorcescu”. Impresionează finalul acestui eseu, căldura și noblețea aserțiunilor concluzive: „prin prezenta lucrare, suplă, temeinică, autoarea își consolidează zborul propriu. Din fericire, nu a uitat marile învățături și locul de obârșie, pregătită fiind să guste din mierea lumii, animată, în adânc, de suflul hermeneutic al dascălului”.
Din opera literară a Mirelei-Ioana Dorcescu, Marian-Cătălin Ciobanu se oprește asupra a două volume bine cunoscute și mult apreciate: CELESTA și HERMENEIA. Bun cunoscător al creației Magistrei sale, autorul își începe eseul cu o afirmație memorabilă: „CELESTA (O POVESTE DE DRAGOSTE), romanul Mirelei-Ioana Dorcescu, apărut la Editura Mirton, Timișoara, 2018, ilustrează puterea dragostei: Amor semper vincit omnia!” O analiză complexă, bine centrată pe subiect, dezvăluie cititorului resorturile intime ale scriiturii, încă de la bun început, când interpretul se întreabă, alături de lector, în legătură cu titlul : „de ce, oare, Celesta; cine este Celesta?; ce este Celesta?” Marian- Cătălin Ciobanu evidențiază faptul că „primul capitol reia sfârșitul PUNCTULUI INTERIOR (romanul de debut al Mirelei-Ioana Dorcescu, din 2010, n.n.) și evocă împlinirea căutării de sine”. De remarcat că, odată cu nararea unor scene ce compun romanul în discuție, autorul eseului face și considerații care țin de interpretare, atunci când se referă la personaje, acțiuni, sentimente, reacții, fapt ce sporește frumusețea scrierii. Concluzia: „Mirela-Ioana Dorcescu relevă, în CELESTA, fizica și metafizica iubirii mature, sacrificiile, lupta pe care le pretinde dragostea hasta la muerte”. Abordând HERMENEIA, Marian-Cătălin Ciobanu ne spune că: „Doamna Dorcescu este, de fapt, cea mai autorizată persoană să vorbească despre poezia Poetului” (Eugen Dorcescu, n.n.). „Personal, nu cunosc un interpret, un critic literar sau un cunoscător de poezie dorcesciană mai delicat, mai înrădăcinat sau mai expresiv decât Mirela-Ioana Dorcescu”.
Ultima secvență a părții a doua este un eseu critic la cartea de poezie a Marianei Pâșlea, intitulată PRIMUL ȚIPĂT, o carte a cărei autoare poate fi încadrată „în categoria de poeta genuinus”, mărturie stând volumele publicate, consideră Marian-Cătălin Ciobanu.
Cu un titlu inspirat, cu un conținut divers și consistent, „Et in Arcadia ego” este o carte echilibrată, matură, care asigură o intrare mai mult decât meritorie a tânărului hermeneut în lumea criticii și eseisticii literare .

by

Referinţă Bibliografică

MARIANA PÂȘLEA, UN DEBUT MAI MULT DECÂT MERITORIU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 decembrie 2022