Ne-a părăsit mâncătorul de buzunare, facturi și carduri ale naivilor
(Pamflet)
Aud de la un prieten că un escroc notoriu a părăsit orașul. Un escroc și un șantajist moral și anatomic, care, recent, s-a întors unde a lăsat șoarecele gestant un elefant, prin celebra zicere ”ce bine tropăim împreună”, ca să-și lanseze o carte prezentată de un camarad de profesie. Escrocul nu a plecat de capul său. A fost detașat în alt oraș, unde își va continua activitatea profesională secreticirâioasă. Mie, această față de cal mi-a făcut mult rău. Apropo de cai de ”genul” său. Pe vremuri, tata avea un cal cum nici în hergheliile de top nu exista. Îl hrănea, îl peria, îl îngrijea ca și cum ar fost calul lui Caligula. Într-o zi de vară, având căruța plină cu iarbă proaspătă, calul se ospăta ca și cum ar fi fost la separeul vreunui local de lux. Purtam o bluză verde. Pentru că era foarte cald, m-am dezbrăcat și am așezat-o pe unul din cele patru elemente care susțin ”scoarțele”. După câteva minute, când am privit spre cal, acesta mesteca doar ce mai rămăsese din cămașa mea verde, manșeta unei mâneci. Așa și cu calul escroc care ar fi părăsit târgul după ce a despuiat de buzunare verzișorii unor inși naivi. Nu mai avea loc în târg, era prea compromis ca să mai fie bun la ceva. Nu mă bucur că nu mai e pe aici, dimpotrivă, îmi pare sincer rău că nu-l mai pot ține la vedere. S-a mutat, a fost mutat într-un oraș foarte mare. E nevoie de el acolo. Are balta pește, are ce turna. Orașul respectiv se pare că va avea un viitor economic deosebit. Printre altele, în asemenea situații, o să fie nevoie și de ”unealta diavolului”. Nu-mi rămâne decât să atenționez scriitorii din orașul respectiv că tocmai sunt pe cale să rămână cu buzunarele și cardurile goale. O creatură vicleană care nu are masă, nu are casă, nu are nimic. Mulți l-au găzduit, pe toți i-a cadorisit cu kilograme de facturi. Vorba ceea, prostul plătește. Ce e drept, uneori bacteria respectivă seamănă cu un melc cenușiu care își cară în spate casa conspirativă. Alteori, virusul are față de dihor. Locuiește în jurul unei curți/case și mânâncă găini dincolo de cel puțin alte șapte case. E mai viclean decât o vulpe. Să fie în iadul său de zi cu zi.
Marin Ifrim


