O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XXXVII)
Un text sobru, precis, la temă, ne oferă și Mirela Copariu, în ziarul ”Viața Buzăului”, cea mai…veche și longevivă publicație buzoiană. Cităm ceea ce ni se pare esențial din articolul din 16 noiembrie 2018: ”Casa de Cultură a Sindicatelor se află în plin proces de renovare, iar la începutul lunii a găzduit un festival de teatru. Omul de afaceri care a închiriat imobilul dă asigurări buzoienilor că până în luna august a anului 2019 va finaliza lucrările, astfel încât Buzăul să se poată mândri cu o locație pentru spectacole la cel mai înalt standard”. La rândul său, cunoscutul publicist Corneliu Floriceanu, în aceeași publicație,într-un articol din 27 octombrie – 2 noiembrie, anunță buzoienii: ”După ce mulți ani de zile Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău își cam pierduse scopul pentru care a fost construită, aici vor reîncepe spectacolele. Noul administrator a solicitat Primăriei să reamenajeze platoul din fața clădirii(…). Se derulează lucrări pentru reamenajarea acelei parcări din fața Casei de Cultură. Va fi o parcare publică”. La ora când scriu aceste rânduri, parcarea deja e gata. Treburile merg înainte. Directorul instituției, Vasile Minică, și contabilul-șef Miu Emilia mi-au declarat fără echivoc: ”Vrem să lăsăm ceva frumos în urma noastră”. Am cunoscut cinci din cei șase directori ai instituției. Nu le dau aici numele. Nu am nicio poliță de plătit, însă, vorba cuiva, căruia nu pot să nu-i dau dreptate: ”După unii dintre aceștia nu au rămas decât statele de plată”. În fine, cum am mai spus, în ziarul ”Opinia”, din 30 octombrie 2018, Ionel Stănuță, publică un interviu cu Virgil Ogășanu, realizat în 1983, în pauza dintre spectacole.Discuția, deși nu reiese din text, s-a desfășurat în incinta Casei de Cultură a Sindicatelor, al cărei director era chiar Ionel Stănuță. Era perioada în care respectiva instituție funcționa la capacitate maximă, aici existând fel de fel de fel de cursuri predate de oameni calificați în domeniul respectiv: croitorie, electrotehnică, club foto, cenaclul literar ”Al. Sahia”, vestitul cor ”Lira” etc. Ionel Stănuță ar trebui să se mândrească. Din păcate, imaginea Casei de Cultură a Sindicatelor nu a fost niciodată una apropiată de realitate. Întotdeauna, mai ales pe vremea comuniștilor, când venea vorba despre această instituție, se declanșa, din senin, un fel de silenzio stampa. În fine, după peste 3 decenii de întrebări, adresate inclusiv foștilor directori, abia acum, în anul 2018, am aflat cine e arhitectul care a proiectat Casa de Cultură a Sindicatelor. În luna noiembrie a anului 2018, împreună cu profesorul, și colegul meu de redacție, Stelian Grigore, am făcut ovizită matinală primarului municipiului Buzău, inginerul Constantin Toma. Acesta, cu un aer firesc, dar cu o bucurie nedisimulată în priviri, ne-a arătat un text xeroxat referitor la arhitectul respectiv, care, împreună cu un coleg de-al său, a realizat proiectul Casei de Cultură. Am citit o parte din articol, am reținut ceea ce trebuia, numele celor doi arhitecți de top, după care, câteva săptămâni la rând, am încercat să găsesc ”firul Ariadnei”. Acum sunt în posesia tuturor datelor posibile, așacă, cu specificațiile necesare, voi introduce în carte și date esențiale despre cei doi arhitecți, artiști care, cred eu, merită toată prețuirea buzoienilor, ba chiar și o statuie amplasată pe platoul instituției, lângă cea a pictorului Ion Andreescu. Mai ales că cei doi nu mai sunt în viață de multă vreme!
Marin Ifrim, 14.12.2018



![]() |
Referinţă Bibliografică |