Pentru unii, sunt un tip ciudat. Pentru alții, sunt incomod pur și simplu. Pentru majoritatea, sunt un anonim. Îmi place anonimatul chiar dacă scriu și public ceea ce scriu. Nu scriu pentru a fi cineva. Sunt mulțumit că încă pot să scriu. Sunt considerat scriitor. Cu legitimație și cu plata la zi a cotizației. În fața mea eu contez prea puțin în oglindă. Și nici nu mă privesc în ochii lumii. Sunt un trecător care știe că e în trecere. Alții nu înțeleg, se cred eterni. La 1 Decembrie 2017 am împlinit o vârstă destul de modestă având în vedere că unora le dă Domnul câte o sută de ani. În luna respectivă, în fiecare an, numele meu era trecut în ”Calendarul” revistei de astronomie ”România Literară”. Printre ”savanții” literari ai prezentului, lângă zeii plecați dintre noi. Nu știu cine m-a inclus în acest Calendar. Cert este faptul că știu cine m-a scos. Onorabila conducere a revistei. Citiți caseta redacțională. Nu vreau să mă cert cu nimeni. Mă consider mai presus de acești fabricanți de identități false. Nu sunt și nu am fost niciodată unul de-al lor. Ei știu bine cât de urâți sunt de cobreslași. Știu și motivele. Se agață de timp ca și cum timpul ar fi arhitect al pânzelor de păianjen. Phanta rei! Sunt un optimist trist. Sunt pe o listă. A venit vremea să fiu pedepsit. Așa gândesc cei care cred că mă pot ascunde sub colile lor de scris mărunt. Buruiana din mine își va spune cuvântul. Nu sunt un scriitor de seră. Pierd aniversări, câștig prieteni. Am în jurul meu scriitori cu care aș putea alcătui un veritabil …Bizanț literar. Nu intru în jocuri din astea, inutile inclusiv retoric. Îmi văd de ale mele și sunt cu ochii pe ale lor. Ce bine e că timpul trece pentru toți. Altfel, mi s-ar fi confiscat și literele din dotare. Vorba lui Emil Brumaru: ”Aferim, Marin Ifrim”. Vorbă de acum vreo 35 de ani când totul era ca și acum, poate un pic mai frumos. Într-o bună zi ”România Literară” nu va mai fi. Și se va trage linie, se va face bilanțul. Să fie peste o mie de ani. Mi-am scris cărțile. Nu am nimic de reclamat. Deocamdată!
Marin Ifrim, 04.01.2017

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..