Cred că  sunteţi de acord că armonia în societate se bazează pe relaţiile interumane serioase, sincere şi legitime.  De aceea, ştim cât de importante sunt legăturile ori relaţiile dintre oameni. Ruperea relaţiilor dintre membrii societăţii poate duce la devianţă ori chiar la infracţionalitate. Dar, nu despre aspectul juridic aş vrea să vorbesc, ci despre cel al durabilităţii, al spiritualităţii. Aceste atribute au în substanţa lor motivaţia şi lucrurile comune care constituie liantul, dacă se poate spune mai plastic, al relaţiilor dintre indivizi.

   Am intrebat pe mulţI dintre interlocutorii mei, ce părere au despre faptul că,  unele relaţii sociale  ţin atât de puţin, fie ele de prietenie, colegialitate ori chiar de căsătorie, am putea avea acest drept să spunem după rata divorţiabilităţii în ascensiune care se înregistrează în societatea noastră modernă. Mulţi mi-au spus că gradul de seriozitate a scăzut, se simte tot mai pronunţată amprenta superficilităţii, a grabei, a egoismului uman care au luat locul umanităţii, dragostei şi al altruismului. Toate acestea pe fondul unei imense răsturnări de valori promovată de unii cu interese obscure. Da. E o explicaţie generică, aş putea spune, dar care ar putea să se particularizeze şi să vedem cât de influenţată este relaţia socială de alegerile noastre şi de integritatea umană implicată sau nu în acest proces de interumanitate, nevoie de bază şi cu precădere în viaţa socială a tuturor oamenilor. Aşadar, motivaţia relaţiilor sociale este una dintre cele mai importante şi chiar cea mai principală latură a unei relaţii interumane care determină şi durabilitatea, frumuseţea şi chiar ţinta care este de fapt armonia, bucuria şi pacea de care avem nevoie de a progresa printr-o colaborare adecvată.

       Unul dintre interlocutorii mei, după ce a făcut o pauză de câteva clipe, şi-a ridicat privirea şi mi-a spus: ”Vedeţi dumneavoastră, în această lume trecătoare, cum îi spunem noi, sunt şi lucruri veşnice precum dragostea, bucuria, pacea care izvorăsc din credinţa în Dumnezeu. Pe fondul celor enumerate sunt valori precum famila, ţara, dreptatea, adevărul, cinstea. Dacă legăturile umane se bazează doar pe anumite interese egoiste, dacă oamenii se iubesc condiţionat, dacă ceea ce leagă persoanele sunt lucruri care se perimează, relaţia nu va ţine mult. Ci doar atâta cât poate hrăni orgoliul şi lăcomia interioară în orice domeniu, ori pofta trecătoare a firii pământeşti. Ori, dacă între persoane sunt principii de viaţă, sentimente de preţuire necondiţionate, sinceritate şi buna credinţă, relaţiile persistă în vreme. Desigur că, o mare importanţă  au şi afinităţile şi amintesc chiar cele care stau la baza grupării indivizilor, precum profesiile, arta, pasiunile sau precocupările intelectuale comune care până la urmă generează o comuniune sufletească între persoane. În concluzie, dacă la baza unei prietenii stau lucrurile veşnice va dura veşnic, dacă stau lucruri legate de pofte trecătoare, interese temporale ea se va destrăma”.

      Din păcate, aici, totul e vremelnc şi totul are un sfârşit, dar sunt lucruri care pot ţine veşnicia întreagă. Poate vă întrebaţi, ce anume ar putea lega oamenii

între ei, în aşa chip, încât să nu se trădeze, să fie mereu buni, iertători, să persiste fericirea mereu, să nu existe clipe triste niciodată. Pe pământul acesta blestemat după căderea omului în Eden, pe care cresc spini şi pălămidă, nu va exista perfecţiune până ce rasa umană nu se va regenera prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Potrivit unor teologi, sunt două categorii de oameni pe pământ: cei care sunt regeneraţi adică născuţi din Duhul Sfânt şi neregeneraţi adică conduşi în totalitate de firea pământească. Actualmente, lumea e condusă în proporţie covârşitoare de cei neregeneraţi, de aceea legăturile umane durează tot mai puţin pentru că aceste persoane consideră materia primordială în viaţa lor. Sunt total lipsiţi de spirit, acţionează detaşat de Dumnezeu sau de voinţa divină. De aceea vedem atâta “circ fără bani”, atâta ură, pizmă, dispreţ, dorinţă de înjosire a celuilalt, lăcomia, sexualitatea nelegitimă, lăudăroşenie, dorinţă de parvenire şi de autosuficienţă, în toate păturile sociale, mai cu seamă între cei care ar trebui să fie un exemplu în societate.

     “Uneori legăturile prieteneşti ţin atâta timp cât nu ai vreun succes, că atunci vezi cine îţi sunt preteni. Unii se pretează la bârfe şi la acte  şi fapte de care nu îţi puteai închipui că sunt în stare, deoarece îi considerai buni şi de încredere. Deşi au de toate, se supără mult dacă şi alţii au. Şi atunci, caută să pună piedici şi să  strice imaginea celor cu care se consideră în competiţie.  Invidia poate sta ascunsă şi bine mascată. Ea este tot o roadă a duhului rău care e stârnită de sinele egoist şi plin de mândrie. Remediul? Să ne alegem bine prietenii! Asta consider că ar trebui să facem”, a susţinut un alt interlocutor.

    “Dacă veni vorba de legături ele pot fi bune, care te ajută să socializezi să ai comuniune cu alţii şi sunt rele şi chiar primejdioase. Cele din a doua categorie pot distruge destine, pot cauza suferinţă şi dezvolta răul în societate. Am întâlnit oameni care deşi au avut tot ce şi-au dorit în viaţa asta, nu au încetat nicodată să facă rău altora, înjosindu-i, instigând la desfrâu, atacând pe cel pe care credea că se remarcă mai mult în socetate decât ei, nu suportau competiţia, o anulau; aşa credeau ei că se fac “mai văzuţi” şi pot controla ei pe alţii, distrându-se cu viaţa altora. Şi pentru aceşti oameni există o limită care se cam apropie şi sper să înţeleagă că, Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Va veni şi timpul să dea socoteală în faţa legilor şi mai cu seamă în faţa lui Dumnezeu”, a adăugat un alt interlocutor.

 Aşadar, legăturile dintre oameni pot fi temporare, dacă se bazează doar pe anumite interese trecătoare, dar pot fI veşnice, atunci cât au legătura desăvârşirii, adică dragostea.

        Există o legătură de prietenie, care nu se poate destrăma şi care poate persista veşnic, fără nicio urmă de schimbare, în care beneficiezi mereu de: dragoste, bunătate, loialitate, afecţiune şi generozitate. Este vorba despre prietenia cu Dumnezeu. Da! Ea îţi dă o pace fără sfârşit, care întrece orice explicaţie psihologică şi “orice pricepere” umană. Pacea Domnului Isus Hristos! Pentru a fi însă prieten cu Creatorul, omul trebuie să-L recunoască ca Stăpân şi pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn, pocăindu-se de păcatele săvârşite. Fiind, astfel, iertat şi mântuit,  luând hotărârea de a-L urma pe EL. Este primul pas spre regenerarea prin Duhul Sfânt. Altminteri fiecare om rămâne în vrăjmăşie cu Cel ce L-a creat, cu Yehova Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri. Şi odată prieten cu Stăpânul Universului, poţi să legi prietenii în codiţiile impuse de El. Şi ca să fiu mai explicită, voi parafraza o ideie pe care am auzit-o de la cineva, că “cel mai bine e să fii prieten bun la toată lumea, dar prieten bun pe nimeni să nu-ţi faci, decât pe Dumnezeu”.  Legăturile dintre oameni sunt necesare şi chiar obligatorii, deoarece ele acoperă nevoile de bază a fiinţei umane. Dar aceste legături trebuie să se bazeze pe principii sănătoase, pe sinceritate, modestie, respect reciproc, preţuire şi loialitate, integritate. Principiile pe care le impune Dumnezeu se aplică şi între oameni. Lipsa acestora nu pot genera decât legături ce se dstramă şi nu pot dăinui în vreme.

    Suntem la sfâşitul unui an şi ne putem face un bilanţ. Ce legături menţinem? Ne sunt folositoare sau primejdioase? Suntem noi prieteni sau duşmani cu Dumnezeu? Ce fel de prieteni avem şi care sunt lucrurile comune care ne adună?

Avem pacea? Putem gusta bucuria binelui făcut sau ne complacem în compromisuri? Fie ca legăturile de prietenie, colegialiate ori căsătorie să persiste mereu bazate pe lucrurile veşnice şi nu pe cele de interese deşarte. Da, în primul rând aş vrea să vă hotărâţi să vă faceţi prieteni cu Dumnezeu, deoarece doar aşa veţi avea pacea mult dorită şi stabilitatea de care avem nevoie în toate zilele vieţii noastre pământene şi va continua în veşnicii. Relegaţi-vă cu Dumnezeu prin Fiul său Domnul Isus Hristos şi veţi putea avea astfel legături veşnice atât cu El, cât şi unii cu alţii! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Marina Glodici

Cluj Napoca 9 decembrie 2015

by

Referinţă Bibliografică

Marina GLODICI: Despre legături temporare şi veşnice/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 decembrie 2015