Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » MARIUS TERCHILĂ, EUGEN DORCESCU – „MIOZOTIS”, NU – MĂ – UITA

MARIUS TERCHILĂ, EUGEN DORCESCU – „MIOZOTIS”, NU – MĂ – UITA

MARIUS TERCHILĂ

EUGEN DORCESCU – „MIOZOTIS”.
NU-MĂ-UITA 

Citesc cărțile poetului genial Eugen Dorcescu, Leviatanul și Miozotis, cel mai de seamă poet religios al literaturii noastre. Cărțile m-au impresiont din prima clipă când le-am admirat în universul lumii intime dorcesciene. Atmosfera tărâmului poetic al familiei Dorcescu a generat o metamorfoză a zilei de februarie, care a devenit mai luminoasă, mai colorată, cu străluciri diamantine. Am admirat profilul statuar, distins al poetului la biroul creației, OCROTIT de Zeitatea feminină, stăpâna acestui univers spiritual, existențial.
Leviatanul și Miozotis, situate la confluența exploziei metaforice cu inspirația și cultura enciclopedică a poetului, urcă pe Everestul poeziei noastre, salvează prestigiul liricii actuale. Altitudinea estetică, unitatea stilistică și tematică a volumelor menționate „traversează straturile adânci ale poemelor”, transmit stări sufletești și mentale pentru care nu există lexeme în sistemul limbii. (Mirela-Ioana Dorcescu). Am numit inefabilul, metafizica poeziei dorcesciene, surprinsă în cea mai pură limbă românească, cu viziune și sensibilitate demne de marile scrieri spirituale. Prologul, autentică artă poetică, dă titlul volumului, Miozotis, cuprinde rafinate fundamente culturale, filosofice, exprimă ideea de libertate a ființei umane, voința de a-și configura viața, fără a se lăsa dusă de valul presupusului destin. Finalul poeziei, de intensă vibrație lirică, erotică, sugerează ieșirea din timp, prin motivul somnului, ocrotit de „prințesa unui vânt de miază-zi”.
Editarea, interpetarea operei lui Eugen Dorcescu o consacră pe prof. univ. dr. Mirela-Ioana Dorcescu drept „dorcescolog”. În noianul de materiale critice, hermeneutica Domniei Sale se bazează pe acuratețe, temeinicie, responsabilitate, spirit critic, obiectiv, pe înalta stăpânire a limbii. Sunt bucurii estetice ale sufletului meu de filolog, generate de textul impecabil, de profundul simț lingvistic, de mare sensibilitate, bazat pe o cultură de nivel academic. Câteva momente în prezența familiei Dorcescu m-au înălțat peste timp, în lumea fără de prihană a ideilor generate de spirit, idei eterne, absolute.

Timișoara, 5 februarie 2024.

Facebooktwitterby feather