Milă pentru cerșetor

Cerșetorul de la stradă
strânge lacrimi în bărbie,
suferința să îi vadă,
cel ce soarta nu i-o știe.

Nici nu-și ridică privirea
la cine-i dăruie un leu,
Dar va duce mulțumirea
in rugăciuni la Dumnezeu.

Alții îi întind o pâine
cu milă de la Tatăl Sfânt.
să-și ducă de azi pe mâine,
povara vieții pe pământ.

O haină, ce e de prisos,
îi dă om de omenie,
Iarna cu timpul friguros
să nu-l ducă-n veșnicie.

Pe bunicul neputincios
îl sprijină și-l mângâie
om cu suflet mărinimos,
pomană în Rai să-i fie.

Pe creștetul de ani mulți nins,
mâna milei de i-o așezi,
de viață să nu fi învins,
nici când victorios te crezi!

Iar de nu ai să-i dai nimic,
să nu îl umilești mai rău,
că sufletul său e vrednic
de credință, cum nu-i al tâu!

A fost părinte iubitor,
în tinerețe și-a muncit,
fiii să aibă viitor,
dar de toți este părăsit.

Au plecat, s-au dus în lume
să-și facă traiul mai ușor.
Uitând rădacini de nume,
părinților le-au lăsat dor.

Omule, fii darninic și bun
pe lângă cerșători când treci,
nu doar la Paști și la Crăciun,
că nu ai să trăiești în veci!

Cu-o moarte, toți suntem datori
pe pământeștile cărări.
Ostatici în nopți fără zori
vom fi troieniți de uitări.

Maria Filipoiu

Facebooktwitterby feather