Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » Nicolae Datcu, un prieten pe care și l-ar dori oricine, în serile Festivalului Național de Folclor, Buzău, 2023

Nicolae Datcu, un prieten pe care și l-ar dori oricine, în serile Festivalului Național de Folclor, Buzău, 2023

Artist buzoian de obârșie, fiul niciodată risipitor, niciodată pierdut, al plaiurilor scumpe celui transfigurat și parodiat cu mult bun simț dar în egală măsură cu incredibilă artă comică de către el (nu e om să nu știe cine: Benone Sinulescu), interpretul de muzică populară Nicolae Datcu este omul căruia capriciile istericului, moftul calicului, aroganța prostului, prostia fudulului, nu i-au trecut hotarele caracterului niciodată până acum și nu pare să urmeze a i le trece vreodată…!

Nu, în niciun caz nu s-a lăsat lunecat în tulburarea nebunului ce crede că toți cei care se exilează pe insula Sfânta Elena sunt împărați…! Interpret de valoare, simpatic artist al imitației comice de personaje celebre, Nicolae Datcu este un om formidabil de cumsecade, fin să nu dea buluc peste nimeni, elegant în discuție să nu acapareze atenția cu strigăte, zâmbitor, denotând blândețe și generozitate, întrucâtva timid, dezvăluind bunătate…, iată, astfel este Nicolae Datcu, omul care cu atâtea calități frumoase e sigur faptul că ceva n-ar reuși niciodată în viață: să mimeze mutra urâcioasă, cătrănită, să fie antipatic, să înfurie pe cineva, să jignească, să rănească vreun om…!

L-am reîntâlnit cu bucurie la a cincea ediție a Festivalului Național Concurs de Folclor „Benone Sinulescu” (Buzău, 17-18 iunie 2023). E o plăcere să te regăsești cu acest om care parcă dă bani pe fiecare palmă de loc pe care pășește, nu dă buzna peste oameni, păstrează distanța decenței, nu i se pare că el este cineva, că toată lumea e sub ștaiful lui, are o eleganță a conduitei în tot ce cuprinde gestica și vorba. În mulțime este o persoană care nu împinge pe nimeni ca să-și facă sieși loc și care nici nu dă drumul glasului la refuz ca să întoarcă lumea către el. Iar într-un ungher, la o masă de restaurant unde omul bun își îngăduie să oprească de tot iureșul ieșirii din timp a clipelor și pornește ceasornicul lui interior ce ticăie în inimă și lasă să curgă înspre el, de data aceasta, melancoliile timpului, stropul de relaxare, de veselie, de amintiri, de glume, de legăminte…, Nicolae Datcu este cel mai jovial prieten pe care ți l-ai putea dori vreodată…!

M-am bucurat să îl zăresc pe platoul din spatele scenei, la festivalul de la Buzău. M-am îndreptat către el, ne-am dat cuvenitele binețe unul celuilalt, el, din păcate mi-a adus și o veste tristă: prietenul meu Ion Dăncăneț (în ultima fotografie: Nicolae Datcu, Ion Dăncăneț, Aurel V. Zgheran, Buzău, 2019), un doinitor al Sibiului, nu mai este printre noi. Nu știusem! Nici n-aș fi vrut să știu aceasta. Dar întâmplările vieții nu le așez eu, cu mâna mea. De altminteri nici chiar așa nu aș vrea, pentru că eu niciodată n-am știut cum să le așez ca să îmi fie mie mai favorabil, darămite ca să nu mai și deranjez pe altcineva, așa că mai bine las întâmplarea și destinul să întocmească ordinea, ca să nu fiu eu vinovat.

Dacă aș fi putut să mișc un deget ca să schimb ceva din toată splendoarea Festivalului de Folclor „Benone Sinulescu”, aș fi coborât temperatura aerului cu zece grade, i-aș fi dat concediu soarelui să plece pe litoral sau unde-ar fi vrut, două zile. Atât, numai atât aș fi decis să schimb la mirabilul festival buzoian, în rest totul consider eu că a urmat ca la carte un program elevat și cu excepțională priză la public. Ceea ce mă face să cred că a doua zi după încheierea ciclului de evenimente ale Drăgaicii, în mănunchiul cărora este cuprins și festivalul, primarul municipiului Buzău, Constantin Toma, dinamul acestui act cultural artistic, începe deja să se gândească și să planifice ediția din anul viitor.

Multe depind de primarul Constantin Toma însă modificarea calendarului nu e în puterea sa, Drăgaica e Drăgaică, are fixate dintotdeauna zilele ei, omenirea cum nici nu poate, nici n-ar avea de ce să mute piramidele din loc, nici să facă din noapte zi și din ziuă noapte, nici să transfere sărbătoarea strămoșească din calendarul vechi, unde îi este locul, într-un calendar nou după care încercăm să întoarcem totul pe dos…! Nu știu dacă am ori nu dreptate să cred că perioada de caniculă în miezul căreia se desfășoară festivalul este întrucâtva nefastă. Dacă acest festival nu ar fi îngemănat cu Drăgaica, ar putea să fie deplasat ca timp în urmă sau înainte, pentru a ocoli prăpădul de sus al miezului verii, iar publicului să-i fie mult, incomparabil de mult mai bine. Ziua de naștere a lui Benone Sinulescu (24 mai), spre exemplu, ar fi optimă pentru aceasta, iar dacă se are în vedere o înmănunchere compactă a două sărbători poate din motive de amploare, poate de simplificări diverse și reduceri de cheltuieli, personal sunt sigur că cel puțin organizarea festivalului la începutul zilelor Drăgaicii, nu la sfârșitul lor ar fi cu mult mai favorabilă din perspectiva neajunsurilor prezentate mai sus…!

În fine…, din afară se vede mai simplu și nu o dată inexact, dar eu vorbesc de pe locul unui spectator oarecare, înconjurat în piața Drăgaicii, din toate părțile, de jarul grătarelor și plesnit de sus de limbile incandescente ale soarelui în flăcări.

Ceea ce rămâne remarcabil sunt serile Festivalului Național Concurs de Folclor „Benone Sinulescu” ce-au fost un bine sufletesc pentru mii, zeci, poate sute de mii de oameni.

(Aurel V. ZGHERAN)

 

Facebooktwitterby feather