Nicolae Dima: PIRAMIDA CUNOSTINTELOR UMANE

Mi-am inceput cariera de profesor in 1974 la Universitatea Wlliam Paterson din New Jersey si in urmatorii ani am publicat peimele studii de specialitate. In urma acelor articole si analize am conceput si primele modele predictive si de interpretare ale unor evenimente. Unul din modele se referea la evolutia tarile Est Europene.  Intre timp, am renuntat la invatamant si am devenit redactor la postul de radio Vocea Americii (VOA) din Washington. De acolo, am fost invitat sa conferentiez la scoala de limbi straine a Departamentului de Stat din Virginia, la Academia fortelor militare Americane USMA din West Point, NY, si la scoala militara JFK Special Warfare Center and School de la Fort Bragg in Carolina de Nord. In urma unui simpozion geo-politic la care  am prezentat modelul evolutiei tarilor comuniste Est Europene, comandantul scolii mi-a oferit postul de profesor si director al catedrei de studii Euro-Sovietice. L-am acceptat si in 1985 m-am mutat in Carolina de Nord.

Predam deja de cateva luni cand mi-am dat seama ca ofiterii americani nu intelegeau contextele si cauzalitatea evenimentelor din alte tari si in special din tarile cu regim comunist; nu intelegeau dece oamenii tolereaza asemenea sisteme social-politice abuzive. Am abordat subiectul cu comandantul departamentului de studii internationae, colonelul Krommer, care a recunoscut ca americanii au cunostinte limitate in acest domeniu si ca ar fi bine sa le completam lacuna. Colonelul mi-a sugerat sa pregatesc cateva prelegeri introductive la cursurile mele care sa sensibilizeze studentii participanti.

***

Se stie ca fiecare natiune este etno-centrica, dar marile puteri, intre care si America, sunt atat de concentrate pe propriile realitati si realizari incat vad restul lumii prin ceace eu am numit… ochelari etno-centrici. Este ca si cum te-ai ridica in varful unei piramide si de acolo de la inaltime totul ti se pare mic. In experienta mea, aceasta viziune are totusi si o latura favorabila natiunilor mici. America ii priveste cu aceiasi atitudine pe toti imigrantii, indiferent daca provin dintr-o tara de mare prestigiu ca  Franta, dintr-o tara de statura medie ca Romania, sau dintr-o tara mica si noua ca Slovenia. Americanii nu inteleg insa detaliile si nuantele. De exemplu, cei mai multi dintre ei nu fac diferenta dintre cetatenie, un concept legal, si etnicitate, concept cultural cu implicatii politice. Asemenea confuzii conduc la consecinte imprevizibile si evitarea consecintelor necesita pregatire. Ce trebuia facut deci ca ofițerii Americani să poată comunica mai ușor cu omologii lor din alte țări?

Gândindu-mă la o explicăție adecvata, mi-am dar seama că trebuia să răspund la două întrebări: de ce oamenii gândesc, acționează și reacționează diferit de la o țară la alta și de la o situație la alta chiar atunci când condițiile sunt asemănătoare, si cum se poate facilita un mai bun dialog inter-cultural? Treptat, am construit o paradigmă de evoluție a atitudinii omului, pornind de la natura (nevoi concrete și imediate), inaintand spre maturizare intelectuală, și în final, ajungând la emancipare spirituală. Am conceput această evoluție în forma unei piramide cu trepte care se ridică de la pământ și se înalță până dincolo de cer. Am prezentat prima oară modelul în fața unor ofițeri pregătiți să devină atașați militari. În esență, modelul îmi aparține, dar l-am creat pe baza mai multor surse și cercetări. Inițial, am tipărit modelul într-un curs pentru uz intern si in limba engleza, iar ulterior l-am publicat la o editură din Washington, în cartea ”Cross-Cultural-Communication”. O descriere selectivă a conceptului a apărut și în limba română, în cartea „Românii și România”.

****

Pregatind subiectul si prelegerile mi-am dat seama ca in evolutia fiecarui om si a fiecarei societati se trece treptat de la obiective materiale imediate, la idei practice, si la preocupari abstracte. E vorba de o tranzitie de la natura primordiala in care ne-am format la dezvoltare intelectuală, si in final, la trăire spirituală. Este o evoluție la care suntem supuși cu toții în mod lent, dar care ne propulsează pe neobservate pe fiecare dintre noi la un alt nivel de înțelegere a vieții. În cazul meu, intelegerea acelui salt calitativ de la rațiune la spirit a avut loc în mai multe faze și s-a conturat definitiv în timp ce eram profesor si pregateam ofiteri Americani. Modelul explica dece oamenii sunt diferiti, identifica punctele sensibile ale  neintelegerilor, si sugereaza caile de facilitare ale dialogului inter-cultural.

În rezumat, la nivelul inițial al nevoilor materiale de la bază terestra a piramidei, oamenii se pot înțelege și pot comunica relativ ușor, pentru că toți ne asigurăm existența din mediul natural care ne înconjoară și avem preocupări și obiective similare. Oriunde ne-am afla, toți avem nevoie de hrană, de îmbrăcăminte și de adăpost. La acest nivel bazic, se comunică în primul rând prin substantive care sunt ușor de tradus și prin numere pe care le înțeleg toți oamenii. De exemplu, trei tone de grâu sunt aceleași în toată lumea, iar prețul se negociază. La acest nivel, societățile sunt dominate de politică pe plan intern, iar pe plan extern își caută și își găsesc echilibrul prin negocieri, prin compromisuri și, adesea, prin forța armelor.

La mijlocul evoluției piramidale intervin însă valorile care diferă de la o societate la alta. Ce este normal, bun, frumos sau acceptabil într-o anumită societate poate fi anormal, de nedorit sau chiar inacceptabil, în altă societate. La acest nivel, apar neînțelegerile, pentru că adjectivele pe care le folosim sunt subiective. De exemplu, românii spun: nu-i frumos ce e frumos; e frumos ce-mi place mie. La rândul lor, americanii spun: frumos este ceea ce face frumosul, adică modul în care ne purtăm. La acest nivel, dialogul sau comunicarea necesită explicații, iar când trebuie să explicăm, ceva este deja neclar.

În continuare, vârful piramidei se pierde în necunoscut și definirea a ceea ce noi concepem ca adevăr ori percepem drept real diferă de la o societate la alta și de la o cultură la alta. Acolo se întâlnește inteligenta umană la care unii ajung prin efort și inspirație, cu înțelepciunea divină, la care cei aleși ajung prin revelație. Proverbele, de exemplu, sunt esență de inteligență populară: Ziua bună se cunoaște de dimineață, Omul sfințește locul, Vorba dulce mult aduce.

La vârful piramidei ajung marii savanți și gânditori, care împărtășesc și celorlalți noile lor cunoștințe și descoperiri, uneori exprimate prin adagii: Cogito ergo sum, Eppur si muove, Nihil sine Deo. Și astfel înaintăm spre lumea spirituală de unde Constiinta Suprema, cel pe care noi il numim Dumnezeu, ne inspiră, ne transmite mesaje și ne luminează ascensiunea. Dincolo de vârful piramidei găsim – sau cel puțin acceptăm – ideea de spiritualitate sau de divinitate, iar modul de a crede este specific fiecărei culturi și intim fiecărei persoane. De acolo au coborât marile religii ale lumii.

Fig.1 – Modelul evoluției gândirii umane – Straturile culturii

(Sursa: Nicolae Dima – ”Cross-Cultural-Communication”, „Românii și România”)

Acest model m-a făcut să conștientizez faptul că există un domeniu în care rațiunea pură nu ne mai ajută. Este domeniul spiritual care ne îndeamnă pe noi, creștinii, la a Crede și nu cerceta! Eu îndemn oamenii să creadă, dar să și cerceteze și să-și tragă singuri concluziile. Astfel, i se atribuie lui Einstein afirmația: Intuiția este un dar sacru, iar rațiunea un servitor ascultător. Dacă rațiunea e a noastră și ne ascultă, iar dacă intuiția e un dar sacru, se impune întebarea: cine ne-a oferit acest dar și în ce scop? Și din nou trecem pragul dintre rațiune umana și spirit divin.

Personal, am ajuns, deci, pe cale intelectuală la ceea ce credeam din instinct. Și mi-am dat seama că e foarte greu să convingi un om, în special un intelectual ateu, că, dincolo de cunoscut, pătrundem într-un domeniu care ne depășește rațional și care poate fi atribuit spiritualității. Deci, dincolo de materie, dincolo de simțurile noastre, există o altă dimensiune dovedită științific la nivel cuantic; o alta realitate care merită explorată. Este o dimensiune fizică, energetică și foarte posibil, spirituală. Am atins acest subiect in cartea The Purpose of Life, aparuta si in tara cu titlul Scopul si Semnifictia Vietii. În cursurile mele universitare nu m-am aventurat în acea dimensiune  teoretică și puțin cunoscută. Am rămas la nivel practic, dar le-am oferit cursanților o potecă pe care să o exploreze singuri.

Practic, din punct de vedere al înțelegerii altor națiuni și al comunicării inter-culturale si internatioanale trebuie ținut seama de nivelul la care ne aflăm. La nivel material ne putem tocmi și ajunge la o înțelegere; la nivel intelectual ne putem pune de acord prin negocieri; dar la nivel spiritual comunicarea e dificilă și compromisul e inacceptabil. Cum poți convinge, de exemplu, un budist, un evreu sau un musulman să devină creștin? Modelul pe care l-am dezvoltat recomandă tuturor să se concentreze pe ceea ce facem în mod concret, să negocieze acolo unde este posibil, și să evite subiectele și controversele legate de ceea ce credem.  

Pe măsură ce societățile se maturizează fiecare om acumulează cunoștințe, poate deveni chiar un vârf de piramidă, si cei mai avansați tind să se se apropie de apex. Unii oameni depășesc vârfurile cunoașterii și impartasesc si celorlalti noile lor descoperiri. Evoluția noastră conține, însă, o contradicție greu de reconciliat. Dacă la nivel personal, de familie, de clan și național, ne luptăm pentru bunuri materiale, la nivel superior, începem să renunțăm la ambiții și încercăm să ne schimbăm comportarea și să ne apropiem de spiritul divinității. Cum împăcăm ambițiile lumești cu aspirațiile spirituale? Este greu de răspuns. Datoria noastră e să descoperim calea cea mai bună pentru armonizare socială aici și acum, dar și pentru a ne împlini spiritual dincolo.  De altfel, unii dintre studentii pe care ii pregateam, ofiteri maturi si cu convingeri religioase proprii, erau preocupati ca si mine de intrebarea: ce ne asteapta dincolo. Le-am raspuns amical ca fiecare trebue sa se defineasca pe sine: cine este, ce este, si ce urmareste in viata, si sa-si defineasca propria sa menire…

Nicolae (Nicholas) Dima. Fragmente rescrise din cartea recent aparuta la Bucuresti La Cumpana Mileniilor. Editura Destine Literare, Montreal, Canada.

by

Referinţă Bibliografică

Nicolae Dima: PIRAMIDA CUNOSTINTELOR UMANE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 mai 2024