Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » Niculina Stoican, mirabilă în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, 2023

Niculina Stoican, mirabilă în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, 2023

Cu bunele și cu relele lui, fenomenul schimbării sfredelește la Buzău veacurile și memoria, ca oriunde în patrie și în lume, croindu-și drumuri temporale prin istorie, precum inelele în trunchiurile arborilor, fiecare dintre ele însemnând desenul cifrat al propriei creșteri.

Buzăul de azi este un oraș cu monografie săpată profund până la temelii și rădăcini medievale și țâșnită mirabil până la zorii prezentului. El se remarcă între așezămintele omenești din acest ungher de lume, rurale și urbane, menite secundă cu secundă, an cu an și veac cu veac a oblădui istoria și destinul poporului născut, dezvoltat și statornicit aici. Ceea ce îi conturează blazonul este faptul că a acceptat dintotdeauna și a continuat până azi să accepte transformarea lui sub forțe și condiții multiple, complexe și inevitabile, ce-și fac loc și prin inima pietrei, dar a opus o rezistență imbatabilă în fața tunetului și fulgerului ce fierăstruiește prin axul spiritualității, al credinței, obiceiurilor, tradițiilor strămoșești, încât azi pe aceste minunat de frumoase meleaguri uitarea ce roade în conștiință ca rugina în fier să fie biruită. Numai astfel, Târgul Drăgaica din Buzău, un ciclu de ritualuri fulminante, sărbătorești culturale și comerciale, datând din Evul Mediu românesc, dar cu rădăcini antice care coboară, după unele confirmări cu izvoare istorice, în Dacia antică, este mai viguros și mai înfloritor ca niciodată. Nu este puțin lucru acesta, acum într-o vreme în care pare că pentru noi timpul în care trăim nu e nici prea întârziat, nici prea devreme, nici actual, ci o proiecție bruscă, zisă progresistă, spre un viitor încărcat prea abundent cu ipoteze și absurd. Tocmai de aceea, poate că vrednicul primar de acum al Buzăului, Constantin Toma, ar contribui fundamental la cunoașterea largă a ceea ce se petrece la Buzău dacă în afara celor care cântă și joacă, a publicului și a comercianților numeroși, s-ar baza mai aplicat și pe cei care oglindesc în cronici și cărți viața buzoiană contemporană, așa cum se cuvine, mai frumos și mai atractiv decât în notele de factură proces-verbal de prin fițuici de presă superficială…!

Cinste primarului Constantin Toma pentru tot ceea ce se străduiește să prezinte spre aprobare administrației și pentru respectul concetățenilor! Nu este de rea credință referirea de mai sus, cu privire la îndemnul de a nu se îndepărta prea mult de slujitorii scrisului cinstit și agreabil, în favoarea scribălăilor ieftini, este doar adevărul cel mai pur al faptului că ceea ce-i frumos în viața sufletească a unei comunități nu poate continua să fie reper pentru mai târziu, iar lumea dă totul uitării dacă nu rămân în urmă izvoare documentare mai bogate, mai luminoase și mai estetice decât procesele verbale din presa fugară prin cotidian.

Benone Sinulescu știa și înțelegea profund aceasta. Actul cultural și artistic nu trebuie să treacă prin timpul contemporan ca un bun de consum, trebuie să fie o piatră de fundamentare a identității spirituale, fără de care într-o bună zi nu se va mai ști despre Drăgaică, de pildă, decât că a fost o oportunitate pentru mititei dungați, cârnați iuți de Pleșcoi și bere rece…!

Or, așa ceva ar însemna că toată munca, pasiunea, priceperea și grija puse la temelia evenimentului de către organizatori, în avangarda cărora s-a aflat Centrul Cultural Alexandru Marghiloman și Primăria Municipiului Buzău unde  funcționează primarul harnic și foarte implicat, Constantin Toma, s-a împletit cu fumul grătarelor într-un fuior plumburiu și înecăcios, a plutit pe deasupra pieței și s-a făcut nevăzută în veacul veacurilor.

Câtă vreme se va crede că scriitorii și ziariștii prestigioși sunt datori cu ceva să oglindească pe speze proprii evenimente cu vizibilitate de suprafață, ce nu le aduc vreo favoare și din care partea lor de beneficiu este nimic, viața obștească va conține etape provizorii cu fericiri plătite doar celor aplaudați și care aplaudă, pe seama cărora prezentul are răsunet insuficient monumentalizării istorice…!

Oricum, nu este treaba mea, al celui ce scrie rândurile de mai sus, să arunc obiecțiuni, nu mă obligă nimeni să scriu cronici de spectacol la Drăgaică…! Este, însă, un punct de vedere sincer…! O mirare…! O întrebare: cum să se piardă din vedere știrea destinată a vorbi veacurilor tocmai despre ceea ce a fost cu adevărat mirabil la Drăgaică: serile admirabile de spectacol muzical însuflețit elevat de protagoniști din rândul celor mai iubiți pe care scena folclorică prezentă și nu doar, îi are, iar neamul românesc se bucură să îi poarte în toată ființa lui ca pe puținele fărâme de iubire ale sale, serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”?!

În ce mă privește mi-am vegheat inima să fie imună la boala națională numită nepăsare și, iată, aștern cuvinte din cuvinte în rândurile prezente, așa cum am făcut-o, de asemenea, în fiecare an, începând cu 2019, când am fost propus pentru invitație de către Benone Sinulescu la Festivalul Național de Folclor ce-i poartă numele (după trista lui dispariție am continuat să fiu prezent, cu oarece îndoială, pot să spun, c-ar mai înțelege cineva ce presupune din partea mea aceasta).

2019-2023…! Ani scurși ca secundele de la prima mea prezență la Drăgaică și la Festivalul Național de Folclor „Benone Sinulescu” – în 2023 festivalul s-a desfășurat între 17 și 18 iunie. Fiecare dintre zilele Drăgaicii a fost înstelată spiritual cu muzică și voie bună, dar 17 și 18 pot fi cele absorbite în corolarul unei flori regine a evenimentelor, unui miraj sufletesc în care cele mai alinătoare amintiri înfrumusețează viața atât de mult și atât de meritat…, altminteri nici viața nu ar mai aparține de iubirea Lui Dumnezeu pentru lumea aceasta…!

Programul festivalului a cuprins recitaluri de excepție susținute de Laura Lavric, Niculina Stoican, Florin Vasilică, Nemuritorii, Radu Ciordaș, Nicolae Datcu, Ionica Stan, câștigătorii Marelui premiu al Festivalului, Ansamblul Drăgăicuțele, Ionuț Cocoș, Ziana Bîrdeanu, Daniel Breban, Ansamblul de Muzică și Dansuri Populare Bulgare, Nicolae Botgros și Orchestra „Lăutarii”, Traian și Valeria Ilea, Vali Boghean Band, Mihai Ciobanu, Adrian Naidin, Emilia Dorobanțu, Ilie Caraș, Lilia Roșca, Mihaela Tabură, Adriana Stuparu…

Toți protagoniștii festivalului se vor regăsi în cronicele de spectacole începute cu rândurile de față. Textele pe care le scriu despre fiecare în parte nu sunt organizate pe un clasament de valoare sau iubire din partea mea. Am prețuire, admirație și iubire pentru toți artiștii și pentru toate artistele…!

Preambulul textului de mai sus nu se va mai repeta, firește, dar pentru că este poate insuportabil de lung, cu voia dumneavoastră, a cititorilor, ce altă compensație ar fi mai nimerit să v-o ofer, dacă nu tabloul în cuvinte al unei artiste atât de frumoase încât puteți decide că abia de acum încolo încep și eu să scriu din toată inima…! Este interpreta de muzică folclorică mehedințeană Niculina Stoican…!

Am mai scris despre ea cu infinită plăcere, dar acum o fac de parcă i-aș mângâia în gând obrazu-i cu doi trandafiri, două stele și întruchiparea sărutării harului în umbra surâsului, înrămat pe oglinda privirii mele ce nimic nu mai zărea în jur din tot cuprinsul în care ne aflam eu și ea într-una din serile festivalului, lângă scenă, întâlnindu-ne, privindu-ne, vorbindu-ne, n-am să mai știu niciodată ce, eu am pierdut din memorie totul, pe loc…, nici nu cred că am vorbit atunci ceva normal de coerent, iar de aceea nici nu voi mai ști niciodată nicio silabă din vreun cuvânt rostit…! Nici nu trebuie…! Ce rost ar mai avea…?!, important este că au venit la mine în seara aceea vreo câteva cuvinte de mai demult și i le-am dat ei, că erau despre ea, eu la ce să le țin în sufletul meu?!

M-a fascinat artista…! Frumoasă, veselă, amabilă, fină…, cu totul și cu totul acoperită de o aură a farmecului feminin și superbității de a se comporta decent, generos, cum se cade să se poarte omul cu noblețe în firea și ființa sa, nu statuia omului ce mimează conduita cumsecade…!

Artiști sunt mulți, dar pentru unii înveșmântarea scenică e o mască. Niculina Stoican, înveșmântată într-un costum popular splendid, are și o înveșmântare interioară cu lumină și căldură…! Când o întâlniți la spectacole apropiați-vă de ea, nu vă fie teamă, nu aveți ezitări…! Vorbiți frumos cu ea, dăruiți-i o floare, spuneți-i că o iubiți (dar iubiți-o, nu plătiți cu un șablon verbal o poză de fală)…, numai așa puteți și aveți dreptul să scrieți despre Niculina Stoican ceea ce scriu și cum scriu eu…!

Un interviu atunci, la festivalul de la Buzău nu ar fi fost posibil, dar și pe jos mă voi duce, dacă ar trebui, de la Bacău la Craiova, și tot voi realiza unul. Până atunci, „interviul” despre care vorbesc are și el un preambul format din întrebarea arhiuzitată „Cine este Niculina Stoican” și propriu-i răspuns, un autoportret în cuvinte, prescurtat, al său, ce se află postat și pe pagina de grup al statornicilor săi fani. Iată-l:

M-am născut în preajma sărbătorilor de iarnă, pe 9 decembrie 1970, în comuna Balta, sat Prejna, județul Mehedinți. Numele, Niculina Eugenia, l-am primit de la mama mea (Angelica Stoican – n.a.). Eugenia, după numele bunicii mele, iar Niculina (nume care nu mi-a plăcut niciodată, dar mi-a adus foarte mult noroc), după numele tatălui meu, Nicolae.

Am fost crescută de bunici, am mers la școală în clasele gimnaziale la Turnu Severin, Școala Generală nr. 14, iar liceul și studiile superioare le-am făcut în București. Sunt absolventa Universității de Stat din București, Facultatea de Litere, secția de Etnologie și a Universității Hyperion, secția Etnomuzicologie și Folclor, clasa Marioara Murărescu.

Am iubit cântecul popular dintotdeauna și am primit cea mai aleasă educație în sensul acesta de la bunici și de la mama mea, Angelica Stoican. Oamenii care mi-au marcat cariera și care întotdeauna m-au sprijinit sunt: regretatul, Liviu Dafinescu, fostul manager al Ansamblului „Doina Gorjului” și doamna Elise Stan, realizator TVR.

Disciplina și respectul pentru scenă, pentru acuratețea repertoriului și păstrarea portului popular le-am primit de la mama mea, Angelica Stoican. Am devenit solist profesionist de muzică populară în anul 1996 când, după un examen drastic, am fost angajată în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului” din Tg-Jiu. Pe parcursul celor 13 ani am avut, în cadrul ansamblului, o bogată activitate artistică ce m-a ajutat să cresc profesional.

Din anul 2008 activez ca solist profesionist în cadrul Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” din Craiova, iar din octombrie 2016 mă străduiesc să fiu un bun manager al acestei importante instituții culturale a Olteniei. Tot din dragoste pentru cântec și pentru zona din care vin, Mehedințiul meu frumos, din anul 2011 sunt directorul Festivalului „Ponoare, Ponoare” și președintele juriului. Am pornit cu acest festival de la statutul de festival județean, reușind după multă muncă de echipă, împreună cu Primăria și Consiliul Local, să-l aducem la statutul de festival internațional.

Am reușit prin muncă și devotament să vă dăruiesc cântece frumoase pe care voi, publicul, le-ați transformat în șlagăre. De aceea m-am bucurat de nenumărate apariții tv și radio, iar arhiva celor peste 400 de piese muzicale care îmi aparțin, se îmbogățește în fiecare an.

Mi-au plăcut întotdeauna provocările și am spus da, cu mult curaj, ofertelor primite de la trusturi tv de a prezenta diverse emisiuni:

„Folclorul contraatacă” – Antena 1;

„Vreau să fiu mare vedetă” – Antena 1;

„Te vreau lângă mine” –  Kanal D;

„Bingo România” – Kanal D;

Festivalul „CALLATIS” – TVR;

„ColinDar cu Paula Seling”, organizat de Asociația Vasiliada – TVR;

„Vocea populară pentru copii” pe care o prezint de 3 ani – TVR Craiova.

Diverse ediții speciale de sărbători și de Revelion – EtnoTv.

Printre albumele lansate, se numără:

„De-aș fi ca luna pe cer”;

„De atâta vreme”;

„Lină, lină, Niculină” (împreună cu Petrică Mîțu-Stoian).

          Ceea ce oglindește un tablou în cuvinte nu poate fi decât sub ceea ce frumoasa artistă Niculina Stoican oglindește însăși cu viul chip uman și artistic desăvârșit de frumos în ambele reprezentări.

(Aurel V. Zgheran)

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                  aurel.vzgheran@yahoo.com

  u

 

Facebooktwitterby feather