Mai frumoase decât mehedinţencele sunt numai şi numai mehedinţencele! Mândre, voioase, harnice, glăsuitoare de vers şi melodie populară, ele sunt pe reduta dragostei propriile lor eroine. Afară de acestea nici prinţii n-ar căuta mai mult la o mireasă.
O mehedinţeancă mai frumoasă ca toate, purtând şi splendidul costum popular, e cântăreaţa de muzică folclorică Niculina Stoican. Cât de vrednică este ea, neaşezată alături de „frumoasele” caruselului mediatic viu colorate ca păunii…! Locul ei este alături de chipeşele românce ce nu bruschează frumuseţea, ci sunt pe cale naturală elocinţa frumuseţii…!
De altminteri, Niculina Stoican nu doar între frumoasele chipului poate sta, ci şi între minunat de frumoasele spiritului, confirmând valoarea supremă a vieții estetizate prin iubirea și harul glasului muzical, ce rămân a fi cele mai sigure speranțe că spațiul sacru înveșnicit de melosul popular și cei care-i slujesc pentru binele sufletesc al neamului românesc nu vor intra acum sau niciodată în colaps…!
Cântecele sunt de fapt frumuseţea ce unui chip oricât de atrăgător i-ar lipsi fără armonie interioară şi duh! Niculina Stoican are din plin înzestrarea vocii, ca şi cultura cântecului. Evită orchestrele de trei parale, refuză repertoriul ieftin, ca sursă imediată a managementului muzical ajuns un complex de genuri artistice paricide, în măsura în care asasinează muzica folclorică, spre a fi pe placul divertismentului nepretenţios.
Nu, Niculina Stoican nu a intrat în apele libertăţii anarhice a spectacolelor decadente, Niculina Stoican a fost, este şi rămâne în unda soarelui muzicii folclorice mehedinţene. O melodie populară cu Niculina Stoican e o feerie muzicală, un vis pe aripile muzicii, o bucurie în culorile sărbătorii. Ochii purtaţi pe scenă ori pe micul ecran, după Niculina Stoican, absorb frumuseţea binefăcătoare ca vindecarea, pe când cântecele artistei trimise ascultătorului sunt aroma vieţii în care e perpetuată sărbătoarea şi bucuria pentru că, oricând se aude un cântec adevărat, se anină de mersul timpului bucuria unei sărbători. Cântecele Niculinei Stoican sunt şi un dat şi o condiţie de viaţă, deoarece-s un felinar cu lumină morală!
De-ar fi fericită cântăreaţa, pe cât o vedem de voioasă, pentru că ar merita-o! Mulţi artişti au o zisă bunădispoziţie pentru că lacrimile lor le beau păsările nesomnului cu gânduri şi le usucă undele dragostelor ce vin şi trec prin ei, fiecare cu o picătură de destin mai bun ori mai rău, cu soare sufletesc ori cu viforele nedragostelor ce-i ajung din urmă sau le vin în faţă cu braţe de îmbrăţişat ori cu palme de primit.
O inimă ce doar bate nu e inima artistei Niculina Stoican. Artista Niculina Stoican depietrifică greutatea de pe suflet a iubitorilor cântecelor ei şi iubitorilor ei, cu o avidă dragoste din partea sa pentru muzica populară şi pentru public. Duce în suflet un adânc substrat al vieţii personale, cu o imagine contextuală a propriei vieţi interiorizate, fără legătură cu ştirea mediatică.
Fiecare le ştie pe ale sale! Faptul divers din ziare redă uneori explorări iraţionale şi clarităţi artificiale despre artişti, construite, nu petrecute. Dar publicul onest al artistei Niculina Stoican este interesat de armonia muzicală a cântecelor ei şi adoră omul frumos, omul vesel, omul de omenie Niculina Stoican!
Artista Niculina Stoican trăieşte şi se manifestă cu realităţi înrâurite de viața estetică, nu cu farmece mediatice extrase din manipularea prin cuvinte. Este una dintre cele mai frumoase și iubite cântăreţe de muzică folclorică mehedinţeană! Azi, când prezentul cultural și artistic românesc înflorește spectacolul stradal deturnat în ode electorale și ignoranțe la cheie, fermecătoarea artistă Niculina Stoican abate, la rându-i, spectacolul de factură mediocră și propagandă scenică expirată, cu oblăduire needucată, la categoria damnată a reperului de cum nu trebuie să se comporte niciodată un artist și cum nu trebuie să fie degradate muzica populară și cultura sătească lăsate cu testament spiritual neamului românesc…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..