Al doilea director, un mare om de cultură: Alexandru Dumitrescu!
Imediat după plecarea din funcție a primului director al Casei de Cultură, Mircea Angelescu, care, după vreo jumătate de an s-a întors în orașul său, Ploiești, la conducerea instituției a venit Alexandru Dumitrescu. Din punctul meu de vedere, dar și al altor colaboratori sau angajați ai CCS Buzău, acesta a fost cel mai proeminent șef al instituției. Avea o cultură uluitoare, stăpânind, dincolo de cele profesionale, cunoștințe temeinice din varii domenii: pictură, muzică, istorie etc. Avea un comportament ireproșabil inclusiv față de femeile de serviciu. Întotdeauna l-am considerat un diplomat autentic. Angajații CCS se străduiau să muncească nu doar din conștiință, ci și oarecum obsedați că directorul le-ar putea reproșa ceva. Nu-mi amintesc să-l fi văzut mustrând vreodată pe cineva. În prezența sa, prin rafinamentul comportamentului său, te făcea să îți mulezi timpul și ideile în așa fel încât să te simți onorat că respiri în jurul unui om superdotat. Nu am niciun motiv să-l laud, am fost doar un colaborator al CCS, m-am angajat aici în 1991, la 10 ani după plecarea sa, am lucrat un an, ca mecanic de întreținere, după care m-am reîntors la ziarul ”Muntenia”, ca redactor și reporter special. M-am reîntors la CCS, tot prin transfer, ca referent, în 2001, tot la 10 ani distanță de prima angajare. Despre Alexandru Dumitrescu aș avea multe de spus. Date precise despre activitatea sa profesională am găsit tot în ”Oameni de ieri, oameni de azi” a istoricului Valeriu Nicolescu. Citez:
”DUMITRESCU, ALEXANDRU, avocat, secretar general al Senatului României (1996-2000), s-a născut la 8 mai 1944, în localitatea Ostrov-Constanţa, în familia unor cadre medicale.
(fotografie din arhiva personala a d-lui Ovidiu Cameliu Petrescu)
Este licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă (1968), al Facultăţii de Istorie-Filosofie (1974), ambele din Bucureşti, şi al Facultăţii de Drept din Iaşi (1981).
A fost profesor la liceul din Pătârlagele (1968-1974), director al Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (1973-1981); judecător la Judecătoria Buzău (1981-1985), din 1985, profesând ca avocat.
Membru al FSN, devenit PD/FSN, din 1992 vicepreşedinte al FSN şi purtător de cuvânt (până la 29 mai 1993); membru al Biroului Executiv PD/FSN şi secretar al Departamentului buget-finanţe (din mai 1993); vicepreşedinte al Filialei Buzău a Partidului Democrat.
Deputat de Buzău, ales la 20 mai 1990 în Parlamentul României (9 iunie 1990 – 5 martie 1992), vicepreşedinte al Comisiei juridice; membru al Delegaţiei Permanente la Comisia Europei, Strasbourg (când România a avut statut de invitat special).
Secretar de stat la Ministerul Justiţiei (martie 1992-martie 1993); a demisionat din Camera Deputaţilor la 5 martie 1992; expert permanent pe lângă Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (1994).
A participat la iniţierea şi apariţia Legii organizării judecătoreşti. Iniţiator al Fundaţiei franco-română, Copiii României, pe care a condus-o ca preşedinte.
(Agenţia Română de Presă, Rompres, ibidem, p. 293, şi date comunicate personal.)”. Din păcate, Alexandru Dumitrescu a încetat din viață la o vârstă destul de timpurie, acum aproximativ 10 ani, în urma unui infarct. A fost al doilea angajat al CCS ajuns în Parlamentul României, după Ovidiu Cameliu Petrescu.
Alți membri importanți ai Cenaclului literar ”Al. Sahia”
La solicitarea profesorului Valeriu Nicolescu, care, la data respectivă, era director adjunct al Teatrului ”George Ciprian”, i-am oferit datele de mai jos despre unii dintre colegii de cenaclu. În acea vreme eram regizor tehnic la respectivul teatru. În prezent, aceste date nu mai sunt ”la zi”, cum se spune. Am apelat la foștii mei colegi, toți, în viață, cu excepția lui Constantin Petcu, mort în 1998. Încă aștept măcar câteva pagini evocatoare ale acelor vremuri în care cel mai important eveniment al fiecărei săptămâni din viața monotonă de atunci o reprezenta prezența la ședințele cenaclului. Cităm din ”Oameni de ieri, oameni de azi”:
”IACOB, ION P.[1] poet, s-a născut la 12 decembrie 1955, în comuna Breaza, judeţul Buzău, unde urmează şi cursurile primare şi gimnaziale. Absolvent al Liceului “B.P. Hasdeu”.
Debut literar în revista “Vatra”, în anul 1982. Premiat la diverse concursuri literare: Mihu Dragomir (Brăila, 1987), Afirmarea (Satul Mare, 1987), Romulus Guga (Târgu Mureş, 1988 şi 1989), Aron Cobrus (Mediaş, 1988), A.E. Baconsky (Satu Mare, 1989). A fost secretar al Cenaclului literar “Alexandru Sahia”, patronat de Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. În biroul de conducere al cenaclului: Constantin Petcu, Mihai Macovei, Marin Ifrim. Membrii cenaclului: Grigore Buga, Ion Nica, Nicoleta Urse, Sorin Lalu, Ema Lalu, Cristian Zahiu, Constantin Bucur, Iulian Sandu, Ştefan Dima, Denisa Gulea, Dumitru Pană, Carmen Uţă, Matilda Oprea, Anghel Dosoftei, Trandafir Sînpetru, Dumitru Buduianu, Sorin Popa, Caius Rusinescu, Emil Tat.
Debut editorial în anul 1994, la Editura Panteon din Piatra Neamţ, cu volumul de versuri Spitalul Filantropia. Membru al Societăţii Române de Haiku. Este prezent în antologiile de haiku: Umbra libelulei, O sută de catarge şi Knots (Noduri, The Antology of Southeastern European Haiku Poetry, Ljubliana 1999). A colaborat la revistele Poesis, Haiku, Tribuna, Vatra, Zburătorul, Solstiţiu ş.a. Referinţe critice: Theodor Vârgolici, Dan Silviu-Boerescu, George Vulturescu, Horia Poenar, Marin Ifrim, Paul Androne, Florin Vasiliu, Persida Rugu, Victor Sterom ş.a.
P.S.
Între timp, ne-a parvenit o fișă literară ”la zi” a lui Ion P. Iacob. O redăm și pe aceasta, în speranța că ne facem datoria și în funcție de promptitudinea unor foști sau actuali colaboratori ai CCS Buzău.
A debutat în revista „Vatra” nr.137, anul 1982. A publicat volumele de versuri: „Spitalul Filantropia”, Ed. Panteon, Piatra Neamţ, 1994; „Curentul turbionar”, Ed. Princeps Multimedia, Iaşi, 2013, ”Patria ireală”, Ed. Călăuza v.b., Deva, 2016. Este prezent în antologiile: „Umbra libelulei” – antologia haiku-ului românesc, Ed. Haiku, Bucureşti, 1993, ”O sută de catarge”, Ed. Haiku, Bucureşti, 1997, ”Luna în ţăndări”, Ed. Haiku, Bucureşti, 2000, ”Knots”- antologie de haiku din sud-estul Europei, 1999, Ed. Prijatelj, Tolmin, Slovenia, “Stâlpi de felinar – minimalism poetic. Antologie sezonală de haiku”, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2018, “O limbă – un neam”- antologie aniversară, 2018. A obţinut premii la concursuri de poezie: premiul revistei „Vatra”, concursul „Romulus Guga”, 1988; premiul revistei „Tribuna”, concursul „A.E. Baconsky”, 1989; premiul Casei de cultură a sindicatelor Mediaş, concursul „Aron Cotruş”, 1988; premiul ziarului „Cronica sătmăreană”, concursul „Afirmarea”, 1987; premiul revistei „Orizont”, concursul „Romulus Guga”, 1989; premiul I, concursul „Primăvara poeţilor”, Buzău, 2017, premiul “IWA Bogdani”, 2018. A publicat în revistele: „Vatra”, „Ardealul literar”, „Orizont”, „Lumină lină” (New York), „Poesis”, „Tribuna”, „Feed Back”, „Lumina”, „Haiku”, „Zburătorul”, “Azahar” (Madrid). Au formulat opinii critice despre poezia sa: Teodor Vârgolici (Adevărul literar şi artistic, 11 decembrie 1994, ”Holograme poetice”, Dan-Silviu Boerescu (revista Luceafărul, 1994, „Patru cavaleri ai apocalipsului?”), George Vulturescu (revista Poesis, nr.6-7-8, 2014, „Revenirea la haiku”), Passionaria Stoicescu („Cartea din cărţi”, Ed. Carminis, 2017), Mircea Doreanu (revista ”Astra” nr. 1-2-3, 1996, „Textul între parcimonie şi generozitate”), Paul Androne (revista ”Zburătorul”, nr.1-2-3, 1995, „Avanpost în zonele crepusculare”), Marin Ifrim (”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”, Ed. Porto Franco, Galaţi, 1996), Dumitru Ion Dincă (Consideraţii asupra literaturii buzoiene contemporane, Ed. Tipomoldova, 2013), Emil Niculescu (revista ”Ardealul literar”, nr.1-2, 2017, „Epistole din Scythia Major”), Antonia Bodea (revista ”Feed Back”, nr. 1-2, 2017, „Zbor cu aripa frântă”), Persida Rugu (revista ”Vatra Veche”, nr.10, 2014, „Poezia, univers al unui indicibil Cuvânt”), Daniel Corbu (Rostirea postmodernă – generaţia poetică ’80 în literatura română, Ed. Princeps Multimedia, 2014) ş.a.
Membru al USR, filiala Alba-Hunedoara. Redactor la revista Ardealul literar.
MACOVEI, MIHAI M.[2] s-a născut la 8 februarie 1951, în comna Suharău, judeţul Botoşani. Locuieşte în Buzău din anul 1972, fiind tehnician la S.C. GEROM S.A. Buzău. Este absolvent al Liceului Teoretic din oraşul Darabani, Botoşani.
A debutat cu poezie în revista acestei şcoli, Hyperion, (nr. 4/1970), avându-l ca mentor pe profesorul de limba latină Ion Dumitru Ciubotaru. Editorial, a debutat la Editura „Litera”, în anul 1987 cu volumul de versuri După ochiul trecerii, urmat în 1996 de Ziua în care plâng poeţii – (Editura Porto-Franco, Galaţi), ”Versus” – poezii, în colaborare cu Diana Deleanu (Editura Junimea, Iași, 2003), ”Actorul, otrava și pâinea”, poezii, (Editura Omega, Buzău, 2010) și ”Colierul de rouă”, poezii, (Editura Editgraph, 2017, Buzău).
A colaborat la revistele Hyperion şi Cronica, precum şi la ziarele Viaţa Buzăului, Munca, Muntenia, Pagini literare, Observator buzoian. Antologat în diverse culegeri de versuri, este unul dintre membrii de bază ai Cenaclului “Al. Sahia” al Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Referinţe critice: Tematic şi chiar stilistic, M.M. Macovei pare a continua genul de poezie practicat de Ion Stanciu, fără vitalitatea şi frenezia acestuia, însă cu un surplus de precizie în reperarea locurilor poetice favorabile temperamentului său.
PETCU, CONSTANTIN[3], poet, (16 mai 1949 – 6 noiembrie 1998), s-a născut în oraşul Pogoanele. În 1980 absolvă cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti. Timp de peste două decenii a lucrat în învăţământul buzoian, ca profesor de Limba română, în ultimii 10 ani desfăşurându-şi activitatea la Şcoala Normală “Spiru C. Haret”. A debutat cu poezie în revista studenţească Studium (1986), colaborând apoi cu articole, recenzii şi poezii în diverse ziare şi reviste din ţară: Viaţa Buzăului, Contemporanul, Învăţământul liceal şi tehnico-profesional, Şcoala buzoiană, Vatra etc. În perioada 1979-1989, a coordonat activitatea Cenaclului literar “Al.Sahia”, de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, editând Foaia literară. Editorial, debutează în anul 1985 cu volumul de versuri În aşteptare (Editura Litera), după care publică încă trei cărţi: Luciri de curcubeu (1988), Adieri de piatră (1997) şi Pământul va fi carnea mea (1998). În 1997 primeşte Premiul Fundaţiei Amprenta pentru cea mai bună carte de versuri a anului.
Referinţe critice: Gheorghe Istrate, postfaţă la volumul Adieri de piatră (Ed. Biblioteca Judeţenă “V. Voiculescu”, Buzău, 1997); Paul Androne, postfaţă la volumul Pământul va fi carnea mea (Ed. Fundaţia Amprenta, Buzău, 1998); Marin Ifrim, Însemnări despre literatura buzoiană actuală (Ed. Inspectoratul pentru cultură al judeţului Buzău, 1996).
În memoria sa, Cenacul literar ”Al.Sahia” a organizat la 1 mai 2001, prima ediţie a Concursului judeţean de poezie «Constantin Petcu»”.
Aș mai menționa faptul că, între timp, atât Ion P. Iacob, cât și Mihai M. Macovei, au publicat și alte volume de versuri. Dacă va fi cazul vom reveni, în măsura în care aceștia vor fi dispuși să colaboreze.
Consemnare de Marin Ifrim,
29.01.2019
[1] Date comunicate personal, prin amabilitatea d-lui Marin Ifrim. [2] Date comunicate de dl. Marin Ifrim. [3] Date comunicate de Marin Ifrim.
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XLIX)
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..